Adrian Petru Stepan (n. 1978 la Timișoara) a absolvit Colegiul Național Bănățean (1997), a urmat cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității de Vest (1997‑2001) și a studiat civilizația Europei Centrale în cadrul Fundației „A Treia Europă”.

          În 2015 a publicat prima carte  – „Fiecare zi e uimitoare”, iar în 2019, a apărut cel mai recent roman al său, inspirat de evenimentele Revoluției din 1989, „Ziua în care Dumnezeu a fost prin oraș”. Din 2020 este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara.

          În interviul acordat editurii noastre, autorul Adrian Petru Stepan își amintește, cu drag, despre perioada copilăriei în care și-a descoperit pasiunea pentru scris, precum și modul în care totul a evoluat până la apariția primei cărți. De asemenea, veți găsi numeroase informații despre cartea care urmează să apară în curând pe site-ul nostru, „DE LA ȘEHEREZADA
LA OSAMA BIN LADEN. Istoria palpitantă a Orientului Mijlociu”. Nici întrebările de la cititorii noștri nu au fost neglijate, astfel încât vă invităm să parcurgeți întreg interviul!

 

          Cine sunteți dumneavoastră, domnule Stepan?

          Întrebarea aceasta îmi aminteşte de o peliculă celebră despre unul dintre cei mai mari spioni ai secolului trecut: Qui êtes-vous, Monsieur Sorge? E vorba de povestea incredibilă a lui Richard Sorge, cel datorită căruia evenimentele celui de-Al Doilea Război Mondial s-au desfăşurat aşa cum le ştim azi.                

          Nu sunt spion, dar, de multe ori, îmi mă întreb şi eu cine sunt. Aşa că îmi e destul de greu să vă răspund acestei întrebări. Soţia spune că din cauză că sunt Geamăn. Pot să spun că sunt un timişorean care îşi doreşte rigoarea Europei germane, dar care iubeşte Mediterana, atât Roma, cât şi Tunisul. De fapt, Berlinul nu l-am văzut niciodată şi nici nu m-aş grăbi să o fac, în schimb am ajuns de nenumărate ori în Europa sudică, pe coastele africane ale Mediteranei sau ale Asiei. Sunt legal manager într-o companie multinaţională, dar şi consultant în comunicare.

          Cu mai multe nu vreau să vă plictisesc.

 

          Cum ați ajuns să scrieți?

          Sincer, nu îmi amintesc exact. De curând, mama a găsit un caiet din gimnaziu în care scriam povestiri. Le scriam de mână, vă puteţi imagina?! Am avut dintotdeauna o apetenţă pentru povestire, îmi amintesc că prin clasa a III-a şi a IV-a, tovarăşa învăţătoare mă punea pe mine să povestesc ceva atunci când colegii nu se descurcau. Pe urmă l-am descoperit pe Mircea Eliade şi mi-am dorit şi eu să scriu asemeni lui.  Scriam aşa cum alţii desenează. Până la un moment dat, când, adult fiind, am abandonat pasiunea asta pentru a-mi face o carieră, a construi o casă şi alte lucruri mai... „pământeşti”, prozaice adică. Dar, pe urmă, ajungând să petrec mult timp prin aeroporturi şi avioane, m-am gândit că ar trebui să fac şi ceea ce îmi place, adică să scriu. Şi, o bună parte din prima carte am conceput-o pe la 9.000 de metri altitudine şi prin aerogări.

 

          Când a apărut prima dumneavoastră carte?

          În facultate am publicat în volume colective. Dar prima carte „de autor” am publicat-o în 2015.

 

          De unde vine interesul dumneavoastră pentru Orientul Mijlociu? Ați locuit vreodată prin acea zona?

          Pasiunea pentru Orientul Mijlociu s-a născut în chip misterios, la fel ca şi pasiunea pentru scris. Adică, sincer să fiu, nu ştiu exact cum m-a prins. Coastele Mediteranei şi deşertul m-au fascinat de multă vreme. Pe urmă, în facultate, aveam de ales între mai multe studii de realizat la una dintre materii. Nu ştiu nici eu de ce, am decis să scriu despre Gândirea juridică islamică, ocazie cu care am studait temeinic nu doar dreptul canonic islamic, ci şi civilizaţia islamică. Că am reuşit bine a stat dovadă şi faptul că am fost invitat pe urmă să vorbesc pe această temă.  

          Nu am ajuns să locuiesc în Orientul Mijlociu, dar am avut şansa de a mă deplasa acolo în nenumărate rânduri.

 

          Pentru imensa majoritate a celor care urmăresc știrile cotidiene, unde evenimentele din arealul despre care ați scris sunt în permanență prezente, diferența dintre șiiți și sunniți este un mister. Din păcate și pentru mulți ziariști. Credeți că noua dumneavoastră carte ar putea fi un mijloc de instruire rapidă pentru cei interesați?

          Da, multă lume consideră că şi iranienii sunt arabi, ceea ce îi înfurie pe cei dintâi. Cartea aceasta clarifică multe dintre opiniile noastre greşite despre Orientul Mijlociu şi cred că poate fi un îndrumător pentru oricine doreşte să înţelege această lume. Un îndrumător pasionant, fără morga lucrărilor ştiinţifice.

 

          Ce puteți să ne spuneți despre următoarea dumneavoastră carte?

          Cu noua carte mă întorc la roman şi la... Timişoara. Va fi un thriller care va îmbina istoria Europei Centrale cu unele credinţe şi personaje ajunse aici de unde altundeva decât din Orientul Mijlociu.

 

          Cine sunt autorii dvs preferați?

          Ar fi destui, dar să îi enumerăm acum pe Frank Herbert, Gabriel Garcia Marquez, Arthur C. Clarke, Guillaume Musso.

 

          Dar dintre autorii români?

          O întrebare mai grea. Mircea Cărtărescu, Igor Bergler, Constantin Chiriţă, Adrian Christescu.

 

          A fost greu să fiți publicat prima oară?

          Oarecum. Am trimis cartea la numeroae edituri, unele nu mi-au răspuns niciodată, altele mi-au scris că nu se încadrează în planurile lor editoriale. Dar, până la urmă, am reuşit cu o editură micuţă.

 

          Dar după aceea? A fost mai ușor?

          Da, mult mai uşor. Prima carte avusese recenzii bune, ajunsesem şi eu să cunosc piaţa de carte, aşa că am reuşit repede să o văd tipărită.

 

          Care este relația dvs cu cititorii?

          Vă mărturisesc că îmi e mai uşor să scriu două pagini decât o dedicaţie pe o carte. Ştiu că mulţi scriitori petrec mult mai mult timp interacţionând cu cititorii. Din păcate, mie îmi cam lipseşte şi timpul, dar, cum vă ziceam, îmi e şi greu să vorbesc despre cărţile mele. Aşa că aş putea să spun că am o relaţie decentă, dar nu prea bine... dezvoltată.

 

Întrebări de la cititori:

 

          Cum de această trecere? De la beletristică la istorie? 

          De la beletristică la istorie şi geopolitică. După cum aţi constatat, în cărţile mele am abordat subiecte din această zonă de interes. Pe de altă parte, şi cartea actuală – De la Şeherezada la Osama bin Laden... – are puţină literatură. Adică nu este o lucrare ştiinţifică, scorţoasă, seacă, ci prezintă subiecte serioase într-un stil apropiat de literatură, în stilul jurnaliştilor italieni care scriu accesibil despre orice subiect istoric sau politic, de la împăraţii romani la relaţiile Italiei cu Ghaddafi.

 

          Cărui tip de cititor i se adresează cartea dumneavoastră? 

          Ştiu că acum tratăm şi cărţile ca pe orice alt produs, adică trebuie să avem în vedere mai întâi publicul căruia ne adresăm, să vedem cum facem subiectul accesibil acestuia şi alte principii de marketing. Eu cred că, aşa cum povestirile Şeherezadei se adresau tuturor, chiar dacă erau spuse doar pentru calif, şi cartea aceasta se adresează oricărui cititor, cu condiţia să fie curios. Promit că nu e o lectură plictisitoare, sofisticată, bună de analizat şi disecat doar de intelectuali pretenţioşi.

 

          Cât de accesibilă și ușor de parcurs este cartea dumneavoastră? 

          Cred că am început să răspund, să anticipez această întrebare. Propun o lectură incitantă, scrisă pentru orice persoana care îl citeşte pe Coelho. Mărturisesc că şi pe mine m-au încântat vreo două dintre cărţile sale. Am încercat să îmbin poveştile istorice cu elemente care să ne facă să înţelegem politica internaţională şi felul în care diverşi dictatori sau generali ai unor state democrate se joacă, uneori, de-a Dumnezeu cu popoare ghinioniste să locuiască pe un pământ sub care musteşte petrolul.

          Un editor serios mi-a spus că peste 90% dintre cei care cumpără cărţi în România sunt doamne. Ruşine nouă, domnilor! Un alt prieten mi-a spus că o carte de istorie se adresează, în principal, domnilor. Adică, dacă mă adresez celor sub 10% cumpărători de cărţi cum am putea să facem din Şeherezada un succes? Eu cred că această carte poate fi o încântare şi o lecţie pentru oricine, tânăr sau bătrân, femeie ori bărbat. Când am ales stilul în care să o scriu m-am gândit o clipă la acea emisiune de succes din alte vremuri: Teleenciclopedia. Aşa că, iertaţi-mi lipsa de modestie, vă invit la o lectură antrenantă în urma căreia să rămâneţi cu câteva ore de plăcere, dar şi cu un dram de  înţelepciune în plus!

 

Consemnat de Monica Dobrea

on 0

Comments

Leave A Reply

Your email address will not be published.