Mugur Ioniță (n. 1972, la Timișoara) a absolvit Școala de Ofițeri de Aviație „Aurel Vlaicu”, Secția meteorologie, din Boboc, județul Buzău, Facultatea de Geografie din cadrul Universității din București precum și Școala de Înalte Studii Europene Comparative din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Din anul 1993 este meteorolog, desfășurându-și activitatea în mai multe locații din țară și din străinătate, inclusiv doi ani în cadrul Misiunii ONU din Republica Democratică Congo și zece ani în cadrul Misiunii Uniunii Europene din Bosnia și Herțegovina. La începutul anilor 2000, a fost corespondent pentru vestul țării al săptămânalului „Observatorul Militar”. „Ultimul meteorolog” este volumul său de debut.

          În interviul acordat editurii noastre, Mugur Ioniță ne vorbește despre meteorologie ca pasiune și profesie. De asemenea, autorul ne relevă informații cu privire la cum va arăta această ramură în viitor, Mugur Ioniță menționând că intuiția, spiritul deductiv și creativitatea vor fi înlocuite de tehnologia avansată care va pune hărțile la dispoziția meteorologului.  

 

          Dacă ar fi să reprezentați pasiunea dumneavoastră pentru meteorologie printr-un desen, cum ar arăta acesta și de ce?

          Aș evoca unul dintre desenele lui Antoine de Saint Exupery, ce ilustrează „Micul Prinț”, o carte minunată pentru toate vârstele – un copil cu părul și fularul în vânt, zburând în înaltul cerului, alături de un stol de păsări. Mi-am dorit mereu să zbor și să simt elementele naturii „pe viu”, nu doar să le observ de la sol. Poate de acolo și pasiunea pentru zborul cu parapanta, ce mă aduce cel mai aproape de natură.

 

          Ați menționat frecvent în carte că epitetele „frumos” și „urât” nu sunt potrivite pentru a fi atribuite vremii. De asemenea, am constatat că încă de la începutul cărții ați adresat o întrebare: Cum e vremea? Ați găsit răspunsul?

          În percepția unei persoane care vrea să meargă la plajă, o zi însorită este frumoasă, însă pentru un agricultor care se chinuie cu o secetă prelungită, încă o zi fără ploaie este un blestem. O ninsoare abundentă pentru un șofer este un coșmar dar în ochii unui copil rămâne amintirea unei ierni minunate. Exceptând situațiile în care vremea este extremă, eu o consider frumoasă oricum ar fi. Ar trebui să ne simțim binecuvântați aici unde ne aflăm și să ne bucurăm de succesiunea anotimpurilor. Alții nu au acest privilegiu. Vă spun din experiența unuia care a lucrat pe linia Ecuatorului, în mijlocul Africii.

 

          Cum anume meteorologia poate limita partea creativă? Ne puteți da un exemplu de prognoză care să includă această latură?

         Cu cât tehnologia avansează, matematica și fizica limitează partea creativă în meteorologie. Ecuațiile din ce în ce mai complexe iau locul gândirii creative. Dacă înainte trasam cu penița hărțile și ne foloseam experiența, intuiția, spiritul deductiv și creativitatea pentru a acoperi zone lipsite de date, acum aceste hărți ne vin gata făcute, prelucrate, mestecate și colorate de programe de calculator. Nu spun că este un lucru rău, dar nici nu-mi pot ascunde o urmă de nostalgie.          

 

          Cât de des reușiți, în prezent, să admirați norii și să vă gândiți la mesajul pe care formele lor vi-l transmit? Care este cel mai frumos mesaj pe care l-ați primit de la nori? Este aceasta o strategie de deconectare de la cotidian?

          Zilnic privesc cerul, nu numai când sunt de serviciu și de fiecare dată mă fascinează, fie că este noros sau variabil sau senin. De multe ori alergăm grăbiți cu ochii în telefon sau pe ceas fără a observa spectacolul de deasupra capetelor noastre. Cel mai frumos moment mi se pare atunci când, după o furtună puternică, norii fac loc primei raze de soare și odată cu ea aerul proaspăt ia locul atmosferei tensionate și înăbușitoare de dinainte. Cerul parcă vorbește iar spectacolul este desăvârșit.

 

          Care credeți că este direcția spre care se îndreaptă meteorologia?

          Din punctul de vedere al beneficiarilor prognozelor meteorologice, direcția este clar una bună. Acuratețea prognozelor crește de la un an la altul, nu există nici un dubiu. Multitudinea de modele matematice, de sateliți meteorologici, de senzori performanți, nu face altceva decât să îmbunătățească prognozele. Cartea nu este „un semnal de alarmă”, așa cum o interpreta un cititor. Nu, nicidecum. Nu ne putem împotrivi progresului, mai ales atunci când rezulatul final este unul bun, în fond. Cartea nu vrea decât să aducă un omagiu acestor oameni care au făcut și fac cu pasiune această meserie pe cale de dispariție.

 

          Prin care dintre întâmplările relatate în carte ați fi vrut să treceți și în viața reală și din ce motiv?

          Nu atât o întâmplare căt capacitățile extrasenzoriale ale personajului mi-ar fi plăcut să le deprind. Să văd cum vremea se reflectă în ochii interlocutorului, să pot analiza starea atmosferei dintr-o singură picătură de ploaie căzută pe creștet sau într-o ceașcă de cafea, ar fi minunat, nu-i așa? Și da, mi-ar fi plăcut să am posibilitatea de a vizita un muzeu al meteorologiei sau casele memoriale ale unor înaintași, care din păcate, nu există în realitate. Acesta e farmecul ficțiunii și al imaginaței – acolo pot exista astfel de locuri.

 

          Care este partea întunecată a meteorologiei? Există vreun aspect care să vă displacă?

          N-aș spune că există o parte întunecată. Desigur, fenomenele extreme  produc pagube materiale și uneori, din păcate, victime. Chiar dacă există un întreg lanț al responsabilităților - mijloacele de diseminare a informațiior, primării, prefecturi, inspectorate pentru situații de urgență -, de fiecare dată, când se întâmplă așa ceva, meteorologul nu are cum să nu fie afectat și își pune întrebarea firească dacă a făcut totul pentru a anticipa astfel de manifestări ale vremii.

 

          Considerați că ați atins apogeul în cariera dumneavostră sau mai urmează și alte proiecte?

          Consider că apogeul l-am atins în anii în care am lucrat ca meteorolog în Aviația Militară. Acolo am avut responsabilitatea cea mai mare și am simțit cu adevărat cum viața piloților depinde de acuratețea prognozelor. Chiar dacă între timp am servit și pentru detașamentele de aviație ale Națiunilor Unite din Congo sau ale Uniunii Europeane din Bosnia și Herțegovina, nicăieri nu am simțit rolul decisiv al metorologului în luarea deciziilor ca în Aviația Militară. Marjele de erori sunt mici și fiecare parametru observat sau prognozat contează foarte mult.

 

          În ce măsură considerați că stările emoționale ale oamenilor depind de fenomenele meteo?

          La această întrebare probabil psihologii sau chiar biometeorologii vă pot da un răspuns mai elaborat. Este evident faptul că lipsa luminii, atunci când avem de-a face cu mai multe zile consecutive cu cer noros, ne afectează psihicul și stările emoționale. Partea bună este că astfel de zile ne conduc spre introspecție și visare. Chiar și primele câteva zeci de pagini din „Ultimul meteorolog” au fost scrise, la Sarajevo, pe fondul unor zile înghețate, cu ceață densă și persistentă, în care nu am avut nimic altceva mai bun de făcut, decât să scriu.

 

Consemnat de Monica Dobrea

on 0

Comments

Leave A Reply

Your email address will not be published.