„Atunci călătoriile prin lume s-au transformat în călătorii prin propria mea locuință, din bucătărie în pivniță şi în sufragerie”

          Cândva, să râzi era considerat păcat, iar despre râs s-au scris multe: romane, eseuri, articole și cercetări. Totuși, tradiția occidentală (și nu doar ea) promovează mai degrabă drama, tragedia, ca și cum să râzi e frivol, dacă nu mai e un păcat. Nu poți spune lucruri serioase râzând.
          Citind Aventurile unui călător naiv. Între mişcare şi izolare (Ed. Lebăda neagră, 2020) de Jan Cornelius, se întâmplă chiar acest lucru: cazi într-un fel de teatru al absurdului unde repertoriul actorilor a fost scris pe niște fițuici, gânduri scurte de câteva pagini, întâmplări ce curg din real spre ireal și surprind. Acolo, în surpriză, se întâmplă să râzi. Despre carte, despre ironie și miturile Germaniei, am discutat cu Jan Cornelius.

          Întregul interviu acordat celor de la Revista Orizonturi Culturale, în linkul de mai jos:

http://www.orizonturiculturale.ro/ro_intalniri_Jan-Cornelius-interviu.html?fbclid=IwAR0R2PT3AGVGjWoBKVAnoSzUNxT-nnjkNxL4wzRY_SsdIWsXxdZvg-euiRw