CITEȘTE-MI-L despre „Chemarea Omului Flămând”, autor Kyle Perry

          Chemarea omului flamand este un roman care ne duce pana in inima Tasmaniei, unul dintre cele mai misterioase locuri de pe Pamant. Acolo autorul Kyle Perry reuseste sa creeze un mix excelent care contine legende locale, traficanti de droguri, adolescenti dornici de afirmare, profesori ai adolescentilor si politisti. Un mix excelent, pe care-l duce pana aproape de capat cu brio. La final de tot reuseste s-o dea in bara cu stil, ori poate sunt eu prea pretentios in ceea ce priveste finalurile.

          Mare parte dintre lucruri sunt explicabile, caci autorul Kyle Perry este consilier si asistent social pentru probleme de tineret, lucrand in licee si centre de dezintoxicare. Personal, s-a pierdut in muntii Tasmaniei de cateva ori, vazand prin tufisuri chestii inexplicabile.

          De altfel, pe tot parcursul desfasurarii actiunii povestea oscileaza intre real si imaginar. Autorul nu este decis si nu reuseste sa se decida pana la final daca toate acele povesti si legende sunt reale sau nu. Indecizia aceasta, pe care unii o aplauda, o considera marele avantaj al cartii, eu o consider de rau-augur.

          Pe scurt, mai multe fete dispar in munti dupa o excursie organizata de scoala. Ellis, Tom si Jack, profesorii care insoteau elevii, nu stiu ce s-a intamplat si nu pot ajuta foarte mult. Cele disparut faceau parte din gasca celei mai populare fete din scoala, Madison, vedeta pe YouTube. Clipurile sale din online directioneaza ancheta intr-un sens sau intr-altul, la ea parand a se afla cheia rezolvarii disparitiei.

          Disparitia lor alimenta, insa, zvonurile si legendele referitoarele la Omul flamand, cel care te rapea daca mergeai singur prin tufisuri si il priveai.

          Vina pica, pe rand, pe mai mult oameni, in functie de cine pe cine dispretuia. Localitate mica, toata lumea se cunoaste cu toata lumea, asa ca fiecare are prieteni si dusmani necunoscuti. Dusmani, rivali, inamici. Ori, dimpotriva, prieteni, fosti prieteni, amanti. Dupa caz.

          Acum, trecand peste problema mea legata de final, asupra careia nu insist, caci nu vreau sa fac spoiler, finalul fiind deopotriva neclar si ilogic, vreau sa zabovesc un pic asupra unui personaj care mi-a placut, Madison, vedeta de pe YouTube si Instagram din acea scoala.

          Este evident de ce mi-a atras atentia, nu insist asupra acestui lucru. Ce mi-a placut mult la ea a fost MODUL in care a fost creionat personajul, modul in care ea a fost construita. Ea este, DE FAPT, personajul principal, cum se zicea la gramatica SUBIECTUL LOGIC, nu cel GRAMATICAL, al propozitiei, al actiunii. De la ea pleaca (aproape) toate lucrurile, atat cele rele, cat si cele bune. Tot ea este cea care dirijeaza atentia de la unul la altul, care il apara pe unul si il ataca pe altul.

          Ce este SI MAI interesant este aspectul moral: despre ea pot spune ca are o moralitate PROPRIE. Nu doar moralitatea ei proprie, la nivel ABSOLUT, este de observat, ci si modul in care este receptata ea de catre ceilalti. Credibilitatea ei, ca sa zic asa. Altfel spus, majoritatea celor din jurul ei nu o suspecteaza de moralitate, nu au incredere in actiunile ei, dar cumva vor sa profite de pe urma popularitatii ei. Cam ce se intampla in cazul multor vedete din online si chiar vedete de televiziune: nu am incredere in televiziunea X, dar nu vreau s-o am ca dusman. Nimic nou sub soare, deci.

          Nu pot sa inchei fara sa spun ca politistii mi-au displacut cu totii: se calcau pe bombeuri, se scoteau unii pe altii din ancheta, aveau vesnic de ajutorul civililor si nu pareau niciodata capabili sa inteleaga ce se intampla cu ei. Daca autorul si-a dorit un manifest impotriva politiei din acea zona (ori chiar din intreaga Australie), daca si-a dorit o satira, o parodie, la adresa politiei, una tip Garcea, sa zicem ca i-a reusit. Insa romanul Chemarea omului flamand parea (si inca-mi pare) unul serios, nicidecum unul satiric, o parodie.

          Mi-a placut insa suspansul, mi-a placut faptul ca nu stii pana in ultima clipa ce s-a intamplat, cine a supravietuit si cine nu. Aici chiar m-a surprins placut.

          Per total, Chemarea omului flamand este un roman foarte bun, care pacatuieste printr-un final ilogic si neclar. Cu un final mai bun ar fi devenit printre cartile mele favorite.

https://citestemil.ro/chemarea-omului-flamand-kyle-perry/?fbclid=IwAR2hCp14ZV_dh0OXP5REqzXw86DeqKBJhSy3O6Yv5AoY05g2NjOl1LX7NI4