„Adrian Christescu s‑a născut în 1968 la Târgu Mureș. A absolvit Liceul „Alexandru Papiu Ilarian” (1986), a urmat cursurile Facultății de Hidrotehnică din Iași (1988‑1993) și pe cele ale Facultății de Drept din cadrul Universității „Mihail Kogălniceanu” (2004‑2008). Din 1992 a lucrat în vânzări pentru diverse societăți comerciale, iar în prezent este managerul propriilor sale companii. A colaborat în calitate de editorialist la Ziua de Iași (2006‑2007), după care și‑a continuat activitatea publicistică pe blogul personal. Volumul său Trofeul (povestiri, 2011) a primit premiul pentru debut în proză la Salonul Internațional de Carte din Iași. Este autorul romanului‑thriller Destinul lupului singuratic (cea mai vândută carte a editurii Adenium în 2015), al volumului de teatru Dragoste și spațiu locativ (Adenium, 2017) și a tradus din limba maghiară Orașul visurilor de Ildikó Judith Jung." ( Editura Lebăda Neagră)

         Vă spun sincer că la acest roman am râs, cu toate că nu mă simțeam foarte bine. Rar mi se întâmplă să găsesc o lectură care să mă binedispună, iar atunci când găsesc o carte atât de bună, sunt bucuros să îmi îndemn prietenii să citească și să se delecteze și ei cu bucuria mea.

         Acest roman este o poveste sinceră a unui om de afaceri care și-a început activitatea imediat după căderea comunismului când încă era student, iar totul era incert și oamenii nu înțelegeau ce s-a schimbat cu adevărat. Revoluția schimbase orânduirea socială, însă nu și oamenii din comerț ce acceptau o propunere de afaceri doar dacă aveau ceva de câștigat. Mita era principalul factor care punea ceva în mișcare, însă nu era de ignorat nici teatrul jucat pentru a impresiona. Curajul și adaptabilitatea a făcut ca eroul nostru să aibă succes.

         Povestea în care Adrian încerca sa vândă drojdie într-un mod cinstit unui magazin important din Iași, s-a soldat cu un refuz categoric. Totuși, când a urmat sfaturile unui alt comerciant cu experiență și a umblat la imagine și atitudine... lucrurile au stat diferit. Cam așa erau acele vremuri... Oamenii erau obsedați de grandoare, de "ciupeală", de relații. Oare acum lucrurile stau diferit? Sper că da...

         Fiecare capitol evocă un moment important din viața de afacerist care i-a influențat cariera și viața, iar totul este povestit cu un fin simt al umorului și cu o franchețe dezarmantă. Cititorul participă activ la această confidență și este fascinat de o expunere a unui om care a fost combatant în momentele importante din economia națională plină de corupție și ferocitate.

         Momentul cel mai important pentru mine și care m-a transformat într-un admirator al lui Adrian, a fost cel din capitolul " Acadele din Macedonia". Autorul a primit un aviz de expediție cu 50 de baxuri de acadele pe care trebuia să le distribuie vânzătorilor, însă șeful lui de atunci, partenerul de afaceri al cumnatului, avea un scris nelizibil, așa că... a improvizat. A vândut cum a crezut el că scrie... In loc de 60 de bani, cu 6 lei. Cum a reușit să convingă oamenii să cumpere? 

         Va las pe voi să descoperiți...

         Genial!

         Romanul mi-a plăcut foarte mult și cred că era necesar să apară pentru că mi-a deschis ochii asupra multor aspecte din comerț pe care le-am văzut, dar nu le-am înțeles. Am privit în urmă la anii de după revoluție și mi-am amintit nebunia de atunci... 

         Recomand acest roman și îl felicit pe autor. 

         Vă las mai jos un fragment care m-a impresionat:

         „Ei, dar în dreptul a ceea ce părea să fie coloana referitoare la acadele, în rubrica de preț, se afla o scrijelitură ce aducea cu un țânțar zdrobit. Elementul central apărea ca un purcel de cerneală îngroșat cu răbdare, însă în mijlocul căruia fusese lăsat, într-un mod misterios, un punct alb imaculat. Peste acest însemn părea să se fi întâmplat o alunecare a peniței sau o dâră de cerneală trasă cu neglijență de un deget neatent. Oricum, după ce am trecut în revistă toate reprezentările posibile, am decis că acea cifră nu poate fi altceva decât un "șase" într-o reprezentare grafică cu totul specială. În jurul ei se înșirau tot felul de puncte pe care am decis să le ignor deoarece era posibil că omul să-și fi scuturat stiloul din cauza unei convulsii provocate de un strănut, dintr-un spasm de neputința sau din pricina unei amintiri care să-l fi străfulgerat taman în timp ce întocmea avizul."

 

https://ursulescu.blogspot.com/2022/02/frumoasa-americana-de-adrian-christescu.html?fbclid=IwAR1YIyg5rYGVX0YWWg4GnOjXteNqpuPoKAnE05tv0KwfzkrpAi0d8jzz5w0

 

 

on 0

Comments

Leave A Reply

Your email address will not be published.