Literatura pe tocuri despre „În siguranță”, autor S. K. Barnett

S.K. Barnett este pseudonimul romancierului american James Barnett Siegel (n. 1954). Este absolvent al NY University și a lucrat ca director executiv și vicepreședinte al BBDO, o cunoscută rețea de agenții de publicitate cu sediul la New York. În 2006 a părăsit publicitatea comercială, dedicându-se reclamelor politice. A făcut parte din stafful lui Eliot Spitzer (guvernatorul New Yorkului 2007-2008) și a candidatei la președinția USA, Hillary Clinton (în 2008). Este autorul romanelor ,,Storyteller” (2011), ,,Deceit” (2006), ,,Detour” (2005), ,,Derailed” (2003) și ,,Epitaph” (2001). ,,Derailed” a stat la baza filmului cu același nume realizat în 2005, care i-a avut ca actori principali pe Jennifer Aniston și Clive Owen.

„Jenny Kristal avea doar șase ani când a dispărut. Doisprezece ani mai târziu, ea s-a întors în mod miraculos acasă, dar, în timp ce părinții și fratele mai mare se bucură de revenirea ei, încep să-și pună și întrebari. Unde a fost Jenny în toți acești ani? De ce s-a întors acum? Este cu adevărat acasă cel mai sigur loc pentru ea sau pentru oricare dintre ei?”

„Fetița a fost răpită. Acum a ajuns acasă. Dar este ea... în siguranță?”

Bună întrebare! Dar pare o întrebare ciudată, ținând cont de prologul cărții.

Totul începe cu dispariția unei fetițe de 7 ani Jennifer Kristal, Jenny. O caută toată lumea, era un șoc, dispăruse pe drum între două case, într-un cartier select. Mergea până la prietena ei, dar nu mai ajunsese. A fost căutată de toată lumea, s-au pus afișe peste tot în oraș, pe fiecare stâlp, au apărut și la tv părinții, prietenii, oamenii din cartier, poliția. Dar nimic, nici o veste, parcă intrase în pământ.

Oare mai trăia? Unde era?

După ce poliția și FBI-ul au eșuat, la fel ca detectivul privat angajat de părinți, cazul i-a fost încredințat lui Joe Pennebaker, un detectiv specializat în cazuri rămase nerezolvate.

Joe începuse cercetările de la zero și acum după atâția ani încă cerceta, avea unele bănuieli, dar nu existau nici un fel de dovezi fizice.

Și totuși când părea că ajunsese la o concluzie, spre șocul tuturor, la poliția din orășel ajunge o fată care susține că este Jenny Kristal.

Este anchetată de polițiști, de detectivi, sunt chemați părinții care o recunosc, știa prea multe amintiri din copilărie ca să nu fie veridic.

Și totuși… este sau nu Jenny?!

Singurul care n-o acceptă este Ben, fratele, încearcă să le spună părinților că fată știe amănunte de pe pagina pe care el o făcuse pe net pentru sora lui, dar se izbește de un zid: parcă voiau să se convingă pe ei înșiși și pe toată lumea că e fiica lor.

Doar că nu era Jenny, era Jobeth, un alt copil necăjit. Jo fusese vândută la cinci ani, de mama ei drogată, unor dealeri de droguri, soț și soție. Ei pleacă cu Jo, pe care o chinuie, o pedepsesc, o abuzează în feluri inimaginabile, îi fac poze în poziții lascive, pe care le vând, o vând și pe ea oricui voia să se culce cu o copilă. Jo nu merge la școală, învață singură de pe net să citească, și să navigheze cât de cât. Reușește să scape și să fugă de cei pe care era obligată să-i numească MAMA și TATA, de cei doi monștrii.

Câțiva ani încearcă să între în diferite familii, ca fiica lor pierdută, cazuri găsite pe internet, dar de fiecare dată era un amănunt care o dădea de gol.

În final ajunge la familia lui Jenny.

Deși Laurie, mama, se poartă cu ea impecabil, o duce la cumpărături, îi arată pozele din album, împărtășesc amintiri, Jo își dă seama că făcuse câteva gafe pe care aceasta alesese să nu le observe. Asta o pune pe gânduri.

Găsește în bibliotecă, un plic ascuns, cu cercetările făcute de Joe, detectivul, iar pe mail primește un mesaj de la cineva care își spune „LOREM” și-o avertizează că în casă sunt foarte multe pericole. Citind declarațiile și mărturiile familiei și vecinilor, aflate în plic, își dă seama că tot ce se referea la Jenny era parcă tras la indigo. O contactează pe Toni, cea la care părea că se dusese Jenny, cea care părea prietena ei cea mai bună, vorbește cu ea și o determină să recunoască adevărul. Nu mai erau prietene la momentul dispariției, Jenny devenise urâcioasă și agresivă. Chiar pozele din album arătau la început un copil frumos, vesel, fără griji apoi doar „o carcasă cu ochii goi”.

Mai mult Laurie și Jake, părinții, recunosc că Jenny se purta urât cu Ben chiar îl agresase de câteva ori. Până la urmă cei doi o duc în poiana de lângă lac și-i spun că știu că nu e Jenny, că Ben și-ar fi omorât sora, și ei au ascuns asta că să nu mai piardă un copil, de aceea au acceptat-o ca fiind fiica lor. Îi mai povestesc despre internarea lui Ben într-un așezământ sanatoriu-școală catolic. La moartea lui Jenny Ben avea 8 ani, mâna în ghips și nu-și amintea nimic.

La o cafenea Jo o cunoscuse pe Tabs și încrederea dintre ele fusese instantanee. Jo îi spune povestea adevărată și Tabs, care era un hacker priceput, o ajută să facă cercetări.

Sparge baza de date a spitalului, văd ședințele lui Ben cu psihologul, chiar și cele de hipnoză.

Jo pune lucrurile cap la cap, mai ales după ce găsește datele din computerul de acasă. După discuția cu părinții intenția ei era să plece, dar să ascundă datele cercetărilor pentru orice posibilitate într-un folder cu parola J-E-N-N-Y-P-EN-N-Y(formula de alint pe care o folosea Jake cu fiica lui). Dar spre surprinderea ei există deja un fișier cu parola asta, un fișier plin cu poze.

Este momentul când și Ben își amintește ce s-a întâmplat de fapt.

Ce a descoperit Jo?

Ce și-a amintit Ben?

Ce ascund Laurie și mai ales Jake?

Ce se întâmplă cu personajele?

Își mai găsește Jo mama?

Cum se clarifică lucrurile?

Citiți și veți afla!!!

Citind cartea veți afla multe povești triste și chiar urâte despre monștrii cu chip de om.

Veți citi despre răpiri, copii abuzați și folosiți, minciuni, droguri, lăcomie, trădări chiar și în sânul propriei familii.

Eu m-am îngrozit gândindu-mă oare câți oameni aparent normali sunt de fapt adevărați monștrii și călăi cu sufletele nevinovate.

Este cu atât mai șocant cu cât povestea se derulează prin ochii, mintea și sufletul unui copil.