Înger de serviciu (Editura Lebăda Neagră, Iași, 2022) a lui Ciprian Albu se înscrie în categoria lecturilor pe care le-aș numi paradoxale: deși se citește cu o relativă lejeritate, într-o manieră ce corespunde ritmului alert în care trăim, invită cititorul să abandoneze graba specifică veacului pentru a asista sau, mai degrabă, pentru a experimenta detașat, sincer și fără prejudecăți o poveste de iubire.

          Farmecul lecturilor paradoxale constă în aceea că permit cititorului ca, dincolo de scene și secvențe ce par sau, mai bine zis, sunt decupate din viața reală, din concretul existenței, să descopere abstractul, ideea. Așa se întâmplă și în romanul Înger de serviciu: dincolo de frământările personajelor, de alegerile, satisfacțiile, căderile, tristețile și bucuriile lor, întrevezi eternul omenesc, Iubirea, Suferința, Boala, Voința, Vulnerabilitatea, tot ce formează Destinul atât de complex și fascinant al Naturii Umane.

          În același joc al paradoxului se înscrie și debutul cărții, printr-un enunț cu înfățișare de sentință kafkiană – „Cândva, aici locuia un om fericit...” –, redat pe o primă pagină care conține o abundență de cuvinte și expresii ce conturează portretul celui abandonat: (privire) indignată, (degete) diforme, tremurânde, (piele ce seamănă cu solzii unui) pește dezgustător, gând care arde creieri dospind, chip obosit, ochi goi, (observație) neputincioasă, riduri tot mai adânci, anticiparea anilor de decădere, brumă de iluzie ș.a. Autorul îl provoacă pe cititor, atrăgându-l în cercul potențialei identificări sau, cel puțin, al angajării empatice. Se pune astfel în mișcare universul unei desfășurări narative ale cărui coordonate se desfășoară pe multiple planuri, real-imaginar, relativ-absolut, concret-abstract, profan-sacru etc., implicând cititorul într-o serie de scenarii și contexte geografice, de la Amsterdam, Barcelona, Paris, până în Agios Nikolaos (Grecia). „Să vedem”, îți spui, în timp ce parcurgi primele pagini ale unui capitol intitulat Culori, „să vedem încotro se îndreaptă această poveste...”

         Există iubiri, mai ales cele pierdute, care îl înstrăinează pe protagonistul lor de propriul eu până într-acolo, încât îl transformă în autorul unor transfigurări de ordin mistic, cu certe virtuți estetice. O astfel de experiență este prezentă în episodul tabloului pictat, cel care încheie primul capitol, un tablou care erupe din nevoia dureroasă a celui care își caută izbăvirea. Tabloul devine pretextul evocării debutului unei povești de iubire, totodată fereastra magică deschisă către lumea umbrelor, cu toate personajele ei fantastice.

         Romanul Înger de serviciu nu este doar un roman, este mai mult de atât... Un joc de umbre și lumini, un caleidoscop amețitor de emoții și senzații în care ești atras, sedus, confiscat invariabil. Povești și destine care se întretaie, planuri și registre care te intrigă, te amețesc precum o băutură tare, un itinerariu pe parcursul căruia iei parte la trăiri, extaze, drame și traume, iubești, compătimești, detești, iubești din nou. Nu este deloc o poveste de iubire oarecare. Înger de serviciu este Povestea Iubirii transpusă cromatic și spectral, rostită de autor precum ghicitoarea unui Sfinx adresată fiecărui Oedip-cititor dispus să recunoască în trăirile personajelor parte din propriile încercări și trăiri.

Recenzie de Prof. Dr. Florin George Popovici,

Colegiul Național „Eudoxiu Hurmuzachi” Rădăuți

on 0

Comments

Leave A Reply

Your email address will not be published.