Literatura pe tocuri despre „Marea artă a micilor escrocherii”, autor Sophie Endelys

          Sophie Endelys și‑a început cariera de magistrat ca procuror public adjunct la Béthune, apoi la Paris. A lucrat o vreme la Ministerul Justiției, apoi a revenit în Normandia, mai întâi în funcția de vicepreședinte și apoi în cea de consilier al Curții de Apel. A publicat cinci cărți între care amintim ,,Salle des pas perdus” și ,,Les gardiennes de silence”. ,,Marea artă a micilor escrocherii” este unul dintre cele mai apreciate volume ale sale, având ca principale ingrediente minciuna și manipularea.

 

          „O scriitoare pătimașă, un redactor gastronomic, o pianistă agitată, un păpușar depresiv, un psiholog seducător, un avocat care lucrează din umbră, o recepționistă care se preocupă mereu de bunăstarea altora, un optician pasionat de poezie... Iată personajele principale din acest roman de ficțiune plin de suspans, în paginile căruia minciunile și manipularea se află la baza unei povești învăluite în mister.”

 

          Julia James o scriitoare și cercetătoare deosebită, divorțată de soț, locuia cu fiica ei de 14 ani, Clemence, într-o căsuță închiriată pentru vacanță.

 

          Trebuia să scrie o carte, căreia îi dăduse un titlu provizoriu “Marea Artă A Micilor Escrocherii”. Dar era din ce în ce mai tulburată, nervoasă, abuza de alcool și pastile și într-o seară are un accident de mașină și intră în comă.

 

          Clemence merge inițial cu tatăl ei apoi  locuiește cu bunicul, tatăl mamei ,,specialist în lentile”.

 

          Max, soțul Juliei se căsătorește în America cu Rose și are patru copii. Totuși îi lipsește Clemence și relațiile dintre ei sunt destul de reci. Poate erau de vină și secretele referitoare la mama ei, lucruri pe care i le ascunsese crezând că proceda corect pentru copilă.

 

          Accidentul lui Julie are loc la Groumenville, casa o închiriase de la fundația Saint Just, și prezentase o schiță a cărții care-l făcuse pe Marcel să aibă încredere și s-o finanțeze.

 

          Marcel era editorul ei de la editura Jukatam. Îi publicase deja două cărți: „Căința hoțului sau Povestea lui Vidoq” și „Banditul cu inimă mare sau Povestea lui Gaspard de Besse”.

 

          Julia cerceta anumite înșelătorii sau escrocherii și scria pe baza lor o poveste.  Stilul documentar-istoric, romanțat, a prins la public. Avea idei și acum, dar parcă nu putea să înfrunte coala albă, să înceapă să scrie. Crede că dacă va locui la țară,aproape de casa fundației, despre care se documentase, va scrie mai ușor.

 

          Dar, deși găsește indicii despre o escrocherie îi este greu să se adune, simțea forțe malefice, avea impresia că în  apropierea ei  este o fantomă și toate acestea combinate cu alcoolul și xanaxul duc la accident.

 

          Ce nu știa nici măcar fiica ei era că ea mai trăise 10 ani, de fapt vegetase la un așezământ de maici. După moartea ei, la desfințarea mănăstirii, maica stareță găsește o cutie  cu desene făcute de Julia de-a lungul anilor, desene întunecate, reprezentând mereu aceeași imagine. Măicuța care avusese grijă de ea obișnuia să păstreze amintiri de la pacienți, așa făcuse și cu desenele chiar le pusese în ordine cronologică.

 

          Stareța trimite cutia cu desenele și cu niște bucăți de sticlă, la adresa veche pe care o avea la dosar, unde încă locuia Clemence, după moartea bunicului.

 

          Așa se declanșează povestea, sigur că fată va dori să afle ce se întâmplase cu mama ei.

 

          Și încet ajutată și de tatăl ei care-și recunoaște vina, de Maurice și de avocatul tatălui, descâlcește ghemul.

 

          Va afla cum se intocmisera falsuri,ca tatăl ei să se poată căsători în America, cum dosarul medical și alte date  au stat închise în cufărul bunicului. Tot în cufăr găsește o invenție a bunicului, niște ochelari cu lentile 3D, la fel ca bucățile de sticlă găsite cu desenele mamei. Când  privește desenele cu ochelari identifică și personajul/personajele din ele și deslușește o parte de mister.

 

          Află povestea avocatului, a fundației și a familiei lui. O escrocherie și o înșelăciune, una după alta dublate de mistificare.

 

         Are loc o crimă, cercetări, explozia la castel, dar, deși lucrurile se clarifică, pricipalul vinovat pare că a dispărut în explozie. Și totuși schema de baza a fundației reapare peste câțiva ani.

 

         Veți afla citind cartea o istorie principală cu rădăcini în trecut, foarte interesantă dar și halucinantă totodată.

 

        Veți vedea  mentalitățile oamenilor, acțiuni din timpul războiului cu repercusiuni în prezent.

 

        Interesant este cum lăcomia, ura și dorința de putere iau locul omeniei și bunului simt, lucru de care profită cei de la cel mai înalt nivel.

 

        Autoarea ne prezintă caracterele, viețile, temerile și frustrările personajelor și face cu talent un melanj între trecut și zilele noastre, între legende și fapte istorice și realitatea socială și politică.

 

        Și până la urmă: „De câte minciuni e nevoie ca să umpli un dulap cu amintiri de demult?”(Clemence James,aprilie 2010)