Anca și cărțile despre „Mașina Ernetti”, autor Roland Portiche

          Mașina Ernetti, roman scris de Roland Portiche și apărut la Editura Lebăda Neagră, se bucură săptămâna aceasta de un blog tour pe cinste. Sincer, astăzi aș fi avut nevoie (mai mult ca niciodată) de vreo poțiune magică sau de vreo formulă specială pentru a sintetiza toate elementele acestei zile.

          Trebuie să le cer scuze colegilor mei de blog tour pentru ora târzie la care apare acest articol, dar am o scuză: a fost ziua mea de naștere (încă mai este, dacă e să mă gândesc mai bine) și am tot navigat pe undele telefoniei sau ale internetului. Și viața reală, plină de oameni dragi și-a cerut și ea partea. Domnule Ernetti, credeți că ați putea încropi un cronovizor și pentru mine? Aș mai avea nevoie de câte o privire în trecut din când în când.

Mașina Ernetti – secrete și adevăruri incomode

          Cred că povestea asta este exact ca un mecanism plin de rotițe și ansambluri minuscule. Dacă le scot din context, mai ales cu mintea mea nepregătită, risc să nu vi le explic în esența lor reală. Dar tot încerc să o fac. Mai ales pe voi, cei care priviți acest titlu cu ochii strânși bine, strâmbați din nas și sunteți tentați să treceți peste.

          V-am spus că exact ăsta este motivul cel mai puternic pentru care particip la aceste blog tour-uri: citesc cărți pe care le-aș mai lăsa un pic pe raft. Mașina Ernetti nu s-ar fi bucurat de toată atenția mea curând. Numai titlul îmi provoca ceva spasme și deja mă gândeam la șuruburi, formule, calcule și precizie elvețiană. Trebuie să vă mărturisesc încă ceva: începusem cartea destul de târziu, noaptea. Eram obosită și acțiunea mi se părea descriptivă, plină de detalii, de personaje care tot apăreau la fiecare cotitură. Pe scurt: nu era pe placul meu.

          Dimineața, după ce reușisem să parcurg vreo sută de pagini, le-am scris colegilor și le-am spus că sunt tentată să renunț. Ioana – minunata din spatele proiectului Ciobanul de azi – mi-a spus că e o poveste bună, plină cu elemente interesante și originale. Așa am ajuns să continui lectura. Plus că, așa cum sunteți mulți dintre voi, nu-mi place să abandonez cărțile începute.

Întrebări, răspunsuri și formule exacte

          Roland Portiche a scris o poveste interesantă, cu elemente originale, nemaiîntâlnite de mine în alte cărți.  Bine, nici nu citesc romane științifice sau SF pe bandă rulantă. Reușește să aducă în același ring călătoriile în timp, Biserica catolică și interesele ei, arheologia și un strop de fizică cuantică. Toate asezonate cu interese, orgolii și temeri.

          Arhivele secrete ale Vaticanului erau pline de documente importante, trimise pentru a fi controlate și păstrate departe de ochii publicului. Încăpute pe mâna oamenilor nepotriviți, aceste documente ar fi putut răsturna complet istoria și ar fi oferit muniție celor care vedeau peste tot conspirații și acte de trădare. Desigur, biserica știe că unele secrete nu pot fi păstrate la nesfârșit, dar încercările conducătorilor ei sunt demne de toată lauda.

          Printre secrete, documente și scandaluri se strecoară o altă dilemă: existase Isus cu adevărat? Venise El cu predici și învățături noi? Credincioșii ar spune că da. Arheologii și oamenii de știință aveau la îndemână documente care atestau faptul că învățăturile Lui fuseseră deja rostite de alții cu multă vreme înainte. Era Isus o pârghie pentru a îndrepta și atrage credința mulțimii sau era Isus Fiul lui Dumnezeu? Fiecare parte își apără bine tabăra și apar tot mai multe contradicții. Biserica Catolică, din dorința de a întări puterea credinței, dorește să dovedească singurul adevăr: Isus venise pe pământ. Din fericire, Biserica Catolică știa și cum putea dezminți ereziile ateilor.

Mașina Ernetti – pârghie către trecut

          Ernetti, un fizician renumit, pusese la cale o mașinărie extrem de interesantă.  Sensibilă la remanențele anumitor particule, mașina putea oferi o imagine de ansamblu a unor vremuri de mult apuse. Cu frecvența corectă, cu formula completă și cu câteva piese extrem de scumpe, oricine putea să obțină imagini clare și cuvinte din perioade cheie ale istoriei.

          Biserica vrea construită această mașină. Putea călători astfel în timp, putea surprinde adevărul despre Isus și-l putea oferi celor care îi contestau existența. Dar dacă lucrurile nu ar fi fost tocmai în favoarea lor? Până la noi semne de întrebare, mai marii bisericii aveau nevoie de oamenii potriviți, de tăcerea scumpă a participanților și de grija excesivă. Un asemenea secret nu se poate mânui decât cu atenție, cu discreție maximă și cu măsuri excesive de securitate.

          Cu toate măsurile adoptate, informațiile se scurg și interesele se aprind treptat. Știm cu toții că în focul măreției ard mocnit cei mai cruzi monștri și unii sunt acoperiți de sutană. Începe un joc al timpului, periculos și extrem de alunecos. Nu un șarpe întinde acum ispititor un măr. Un cronovizor promite răspunsuri, măreție și putere. Și tentația este dulce și păcătoasă.

Mașina Ernetti – un roman cu elemente interesante

          Mă bucur că am reușit să duc la capăt această poveste. După ce m-am eliberat de valul neîncrederii, povestea a căpătat proporții uriașe și limite mai sigure. Mi-a plăcut, o recomand!

https://ancasicartile.ro/masina-ernetti-roland-portiche-recenzie/?fbclid=IwAR3psPdfupALaeEQlH9y6FiDsq5iBz0ajZDDkxmSXJQAJ_v4f8AweVqOBAc