Acesta este un roman fascinant, scris de un om din care se simte dragostea pentru cer, pasiunea pentru înălțimi și dorința de a înțelege natura care nu ne lasă de izbeliște și ne oferă indicii a ceea ce va urma sa se petreacă în viitorul apropiat.

          Lăsați totul deoparte și priviți cerul! Nu e greu, mai ales că este minunat! Fiecare nor pe care îl vedeți are o denumire, iar dacă cerul este senin... Nu este doar senin și atât! El se măsoară cu cianometrul care stabilește cantitatea de particule în suspensie și vaporii de apă... Interesant, nu?

          Acestă carte m-a relaxat, mi-a dat o stare de liniște și m-a făcut sa privesc cu și mai multă atenție cerul... Mereu am fost fermecat de vreme, mai ales că ploaia este magică pentru mine, iar uneori în copilărie credeam ca o pot controla prin "Luceafărul " eminescian. Dacă îmi doream neapărat să merg afară la joacă, deși ploaia bătea furioasă în geam, îmi așezam volumul de poezii pe pervaz și...citeam. Când terminam poezia, câteva raze de soare, mereu străpungeau norii întunecați.

          În acest roman îl cunoaștem pe Pavel, un om prin ochii căruia cerul se oglindește cu magie și care mereu îl cheamă spre înălțimi. Deși inițial și-a dorit să fie ofițer de aviație, destinul prin mâna psihologului îl îndeamnă spre meteorologia aviatică. Prea era cu sufletul impregnat de cer...

          Luna este fata care îi este hărăzită de destin, însă lucrurile nu stau chiar așa în epoca modernă... Cei doi sunt asemeni celor două stele din oiștea carului mare, Alcor și Mizar. Doar unul este în văzul lumii și cunoaște succesul, pe când celalalt ajunge de dragul pasiunii pentru meteorologie pe alt continent sau rătăcește în căutarea fenomenelor fantastice ale naturii.

          Romanul ne expune pe lângă acestă frumoasă poveste de dragoste și meseria de meteorolog cu tot ce înseamnă ea. Sincer vă spun că până la acest roman nu m-am gândit niciodată serios la importanța unui om care poate stabili o prognoză meteo și la impactul pe care îl are vremea asupra activității noastre. E o meserie frumoasă și din păcate fără viitor pentru că în ziua de astăzi totul este modernizat, iar munca omului este înlocuită de computere, senzori și sateliți cu nivel de performanță ridicat.

          Totuși, Pavel demonstrează că omul nu poate fi înlocuit și reușește o prognoză incredibilă, care zguduie întreaga lume, deși nimeni nu l-a luat în serios... Da! Viața de meteorolog nu înseamnă doar succes... În acest roman suntem alături de erou și în clipele grele ale vieții...

          Mi-a plăcut acest roman nu doar pentru subiectul abordat, ci și pentru că fără să îmi dau seama autorul mi-a oferit câteva noțiuni tehnice despre meteorologie. Are puțină fantezie, dragoste, repere turistice, relaxare... Curând voi merge la Șiria să vizitez, dacă se poate, stația meteorologică unde a lucrat Pavel și mai ales biserica din zonă cu acea frumoasă prezentare a picturii din interior...

          Romanul este dedicat meteorologilor care aproape că au dispărut. E puțin trist, însă consider că niciodată omul nu va putea fi înlocuit sută la sută de computer pentru că acesta nu are suflet, iar viața este imprevizibilă. Uneori e nevoie pe lângă cunoștințele tehnice, de sentiment și credință pentru ca o prognoză sa fie exactă...

 

https://ursulescu.blogspot.com/2021/06/ultimul-meteorolog-de-mugur-ionita.html?m=1&fbclid=IwAR0VUGWAD13me1rZZ9D-u-qduZ4QslR6IXi9RDjVaiGcTzjCnGdyZxQguTI

on 0

Comments

Leave A Reply

Your email address will not be published.