M-am apucat de „Offline” într-o seară, pe la 22:30, şi, sinceră să fiu, nu cred că a fost cea mai inspirată idee. Am reuşit să citesc doar şase pagini, suficient cât să mă apuce frica şi să-mi fac o părere despre ce mă aşteaptă. Vă daţi seama că nu am renunţat, aşa că am revenit a doua zi cu forţe proaspete, gata să fac faţă vocilor macabre care pregătesc fundalul unor crime de-a dreptul îngrozitoare. Arno Strobel face uz de toate elementele necesare pentru a construi un Thriller cu nuanţe Horror de toată frumuseţea – captivant, plin de suspans, cu o atmosferă întunecată, aşa cum numai un bun scriitor german ar putea realiza. Este un roman de criză în care timpul şi spaţiul sunt în avantajul criminalului, şi în care orice pas greşit îi poate aduce pe protagonişti mai aproape de moarte.

          O echipă de IT-işti este trimisă, de firma la care lucrează, într-o vacanţă de relaxare, iar singura condiţie care li se impune este să nu aducă niciun dispozitiv electronic cu ei. Până aici, totul e cât se poate de normal şi de inofensiv, însă excursia lor se va transforma curând într-un adevărat coşmar şi într-o cursă contracronometru pentru supravieţuire. La grupul lor se vor alătura trei instructori şi cei doi administratori ai hotelului în care vor fi cazaţi. Numărul personajelor ajunge, astfel, la treisprezece, un număr ghinionist ce nu este ales întâmplător. Ei vor rămâne blocaţi într-un hotel nefuncţional, îngropat sub zăpezi, departe de civilizaţie şi fără posibilitatea de a cere ajutor. Lucrurile se complică şi mai mult atunci când îşi dau seama că printre ei se află un criminal periculos care nu stă cu mâinile în buzunar şi decide să-şi pună în aplicare planurile odioase. Nimic nu mai e sigur, încrederea devine ceva rar, groaza fiind cea care face legea.

          Personajele sunt prezentate ca un grup compact, astfel încât nu avem timp să aflăm individualităţi despre ele. Abia în momentul în care sunt puse într-o situaţie limită, personalităţile lor ies cât de cât la iveală. Cei treisprezece „prizonieri” sunt departe de a lucra împreună, pentru a-l găsi pe adevăratul criminal. Fiecare încearcă să-şi demonstreze nevinovăţia, dar şi să arate cu degetul spre celălalt care devine proiecţia unui posibil ucigaş psihopat. Ceea ce descoperă unii despre alţii este doar o formă de dezvinovăţire, ci nu o dorinţă de a se cunoaşte, iar asta face ca multe aspecte din viaţa personajelor să rămână în aer. Ritmul alert al acţiunii şi durata scurtă de timp în care au loc toate aceste evenimente tulburătoare, la care se adaugă finalul brusc al romanului, m-au făcut să simt nevoia unui epilog în care să mi se explice ce s-a întâmplat cu fiecare personaj în parte, însă, mai mult ca sigur, nu asta este ceea ce contează.

          Dintre toate aceste personaje egoiste, protagonista, Jenny, iese în evidenţă prin atitudinea altruistă de care dă dovadă. Ea este singura care se străduieşte, până la un punct, să ţină grupul unit, pentru a nu mai apărea şi alte victime. Deşi are o gândire practică, Jenny e şi naivă, trăgând concluzii pripite. Însă e greu să gândeşti la rece atunci când trebuie să-ţi împarţi spaţiul personal cu nişte oameni pe care abia îi cunoşti sau când poţi fi următoarea victimă. Fiecare are ceva de ascuns, un trecut dubios sau nişte simple nimicuri care pot da naştere prejudecăţilor şi care pot asigura un loc pe lista suspecţilor.

          Arno Strobel se foloseşte de motive şi simboluri gotice, pentru a construi un Thriller aparte. Spaţiul în care personajele rămân blocate poate fi comparat cu unul dintre acele castele bântuite, doar că aici, forţa malefică este reprezentată de o persoană în carne şi oase. Cei doi administratori ai hotelului sunt personajele tipice pe care le-ai bănui, în primul rând, de crimă. Ei sunt nişte maeştri ai locului, cei care ştiu ce se ascunde în fiecare cameră, şi, totodată, sunt cele mai pasive personaje.

          Nu vreau să vă stric surpriza, aşa că mă voi opri aici cu comentariile. Romanul lui Strobel mi-a adus aminte de Taylor Adams, iar dacă v-a plăcut „Fără ieşire”, „Offline” va fi cireaşa de pe tort. Cartea are tot ce-i trebuie pentru a te ţine în priză: suspans, acţiune, elemente terifiante şi piste greşite care îţi vor pune instinctele la încercare. Recomand acest volum tuturor celor care vor să aibă parte de senzaţii tari înainte de a pune capul pe pernă!

 

http://www.cartilemele.ro/2021/06/recenziile-madalinei-11-offline-de-arno.html?m=1&fbclid=IwAR3VfeTtWhPSlK3oUiOdnArUJPFi7QqW23gH92Az_SLYjqKh3-cfxS84kaY

on 0

Comments

Leave A Reply

Your email address will not be published.