„Alex North, pseudonimul sub care a autorul a publicat Omul Șoaptă (The Whisper Man), s-a născut în Leeds, Anglia, unde locuiește cu soția și fiul său. A studiat filosofia la Universitatea din Leeds, unde a și lucrat în cadrul Departamentului de Sociologie. Omul Șoaptă, romanul de debut, a fost inspirat de fiul său, pe atunci în vârstă de patru ani, care a menționat într-o zi că îi place să se joace cu o fetiță (care este invizibilă) și că se teme de „băiatul sub podea”. Omul Șoaptă a fost desemnat bestseller de publicațiile Sunday Times și New York Times, a fost tradus în peste 30 de limbi străine, iar drepturile pentru ecranizare au fost cumpărate înainte de publicare.”

          De fiecare dată când vă recomand un thriller, este greu. Mă gândesc cum să fac să nu spun prea multe și totuși să vă fac curioși, dacă voi reuși.

          Și totuși, cu Omul Șoaptă al lui Alex North parcă a fost și mai greu. Multitudinea de personaje, întâmplări, dialoguri nu poate fi descrisă așa ușor.

          Voi încerca, pentru că este una dintre cărțile care m-a ținut „cu sufletul la gură”, m-a surprins, pentru că m-am înșelat de fiecare dată când am bănuit pe cineva și finalul m-a făcut să înțeleg cât de complicată și complexă totodată poate fi mintea unui criminal sau… mai corect spus a unui psihopat criminal.

          Povestea principală este spusă de Tom Kennedy, ca un fel de mărturisire făcută fiului său Jake. Celelalte povești, ale polițiștilor, ale criminalului, ale victimelor, se întretaie la un moment dat cu cea principală.

          După moartea soției sale Rebecca, Tom încearcă să fie tot timpul alături de Jake, să depășească distanța dintre ei. Deși pare că ar reuși, îi spune mereu fiului său: „Chiar și când ne certăm. tot ne iubim”. Și pentru că îi este greu să vorbească cu fiul său despre multe lucruri, preferă să-i scrie. Jake este cel care a găsit-o pe mama sa moartă și Tom crede că ar fi bine dacă ar începe o nouă viață: o casă nouă, o școală nouă, oameni noi. O viață nouă, fără regrete sau amintiri dureroase și mai ales fără coșmaruri.

         Caută pe Internet o casă și o alege pe cea dorită de fiul său, deși casa avea un aer stingher, părăsit, nedorit. Jake începe școala și, cu toate că se izbește de multă răutate, parcă începe să răzbească. Tom e neliniștit că Jake are prieteni imaginari cu care vorbește, pare chiar a fi un pic paranormal. El îi spune tatălui său despre băiatul de sub podea și desenează fetița cu care vorbește, o fetiță cu piciorul julit (Tom va vedea mai târziu o poză a soției lui de când era mică, având piciorul julit exact ca în desen).

          Tom speră că aceasta va fi doar o fază în creșterea copilului, pe care acesta o va depăși. Așa îl încurajează și Karen, mama lui Adam, cu care se va împrieteni.

          Tom era îngrozit deoarece cu două luni în urmă, în zonă, dispăruse un băiețel și toată lumea vorbea despre „Omul Șoaptă”, omul care le șoptea copiilor la geam sau la ușă.

          Într-o noapte, el îl aude pe fiul lui încercând să deschidă ușa în timp ce un bărbat îi șoptea prin fanta de scrisori. Nu reușește să-l vadă prea bine, dar presupune că e același care voise să intre în casa și în garajul lui.

          Oare ce caută? În nici un caz nu era un hoț, nu ar fi avut ce să fure, în garaj erau doar vechituri lăsate de proprietară. Cheamă poliția, dar agenții nu-l iau în serios și atunci se hotărăște să cerceteze de unul singur.

          Tom o caută pe fosta proprietară a casei și află că avusese acolo chiriași, că unii dintre ei muriseră, ultimii doi chiar în accidente bizare și suspecte, că se zvoneau unele lucruri despre casă și locatarii ei, de aceea ea hotărâse s-o vândă.

          Între timp, poliția cercetează toată zona și interoghează oamenii. Echipei condusă de Amanda i se alătură și Pete, unul dintre cei mai vechi și capabili comisari.

          Pete era obsedat de cazul unui băiat, un caz vechi, al cărui cadavru nu fusese găsit, deși criminalul, cel supranumit Omul Șoaptă, era acum închis.

          Atunci cine era cel de acum? Un imitator? Sau un cunoscut al celui din închisoare?

          Polițiștii cercetează cu atenție toate persoanele care intraseră în contact cu Frank Carter – Omul Șoaptă. Acesta recunoscuse cele cinci crime, dar le spusese unde pot găsi corpurile doar a patru dintre ei, nu și pe cel al lui Tony Smith.

          Îl găsesc pe copilul dispărut de două luni și Pete încearcă să-l facă pe Frank Carter să-i spună cine ar putea fi imitatorul, dar acesta repetă obsesiv că vrea să-și vadă soția și fiul.

          Amanda și Pete își dau seama că de câte ori Frank ucidea un copil, îi acoperea fața cu cămașa (lucru care nu apăruse în presă), părând că ar fi vrut de fapt să omoare pe altcineva.

          Luând în serios plângerea lui Tom, polițiștii conduși de Amanda și Pete cercetează garajul și găsesc corpul lui Tony Smith, băiatul dispărut cu 20 de ani în urmă.

          Întâlnirea și interacțiunea dintre Pete și Tom Kennedy ne trimit la o altă dramă de familie. Dacă veți citi cartea veți afla despre ce e vorba.

          Când poliția pare că se apropie de ucigaș, răpirea lui Jake dă totul peste cap și totuși va elucida totul.

          Un punct important îl constituie pentru Tom poezioara spusă de Jake (învățată de la mama lui), pozele cu Rebecca găsite în „Pachetul Cu Lucruri Speciale” al băiatului, desenul fetiței făcut de Jake, desenul cu fluturi primit de copil de la un tânăr pedagog de la școală și mai ales istoria casei și a locatarilor ei.

         Casa este de fapt nodul care parcă leagă toate destinele.

         Sigur că aveți multe întrebări:

         Ce află Tom despre casă și locatari?

         Care este povestea lui Karen?

         Ce-i leagă pe Pete și Tom?

         Care este trecutul și prezentul lui Pete?

         Cine l-a răpit pe Jake?

         Cine ucide și de ce se dă drept Omul Șoaptă?

         Cum reușește Tom să-și salveze fiul?

         De ce era Frank atât de obsedat să-și vadă fiul?

         Sunt multe întrebări și mai multe întâmplări, urmăriri, explicații, trăiri pe care le veți găsi citind romanul.

         Este romanul de debut al lui Alex North, dar este impresionant și extrem de bine scris.

         Romanul este o împletire de psihologie, crime, paranormal, povești de viață ale polițiștilor, victimelor și criminalilor, atât de bine îmbinate și structurate, încât nu-l poți lasă din mână.

         Iată și câteva păreri avizate:

        Omul Șoaptă este cel mai răvășitor thriller pe care l-am citit de la Omul de zăpadă al lui Jo Nesbo. Mult mai mult decât suma părților sale, romanul este de coșmar și tulburător; în același timp, este emoționant fiindcă se bazează pe relațiile firești dintre tați și fii, e despre durere, pierdere și recuperare.” (Alex Michaelides, autor al The Silent Patient, bestsellerul anului 2019 desemnat de New York Times)

 „Mai întâi este bizar. Apoi este înfricoșător. Apoi este terifiant. Și apoi… ei bine, dragă cititorule, continuă pe propriul tău risc. Un thriller ambițios, profund satisfăcător – un amestec fără sudură între Harlan Coben, Stephen King și Thomas Harris.” (A.J. Finn, autor al The Woman în the Window, bestsellerul anului 2018 desemnat de New York Times)

 

https://literaturapetocuri.ro/tag/omul-soapta

on 0

Comments

Leave A Reply

Your email address will not be published.