Anca și cărțile despre Prietenul din umbră, autor Alex North

          Prietenul din umbră este al doilea roman scris de Alex North pe care îl citesc și singurul care mi-a dat atâtea bătăi de cap. Nu știu dacă a fost responsabilă în mare parte și starea mea, însă, am simțit de la început că nu mă pot conecta cu povestea. Și ar fi trebuit să o las deoparte, să o las să-și facă singură loc spre mine cândva.

          Cu toate astea, în ciuda greutății pe care am simțit-o încă de la început, ceva mă împingea să merg mai departe. Poate pragmatismul Amandei, polițista acestui caz. Poate dorința de a fi surprinsă și de a mă avânta într-o lume „marcată” de supranatural și paranormal, după cum suntem informați pe site-ul editurii. Poate doar curiozitatea de a descoperi un alt gen de poveste.

Prietenul din umbră – alegeri, moarte, trecut

          Deși coperta nu se numără deloc, deloc printre preferatele mele, spre final am înțeles alegerea celor de la editură. Dar tot îmi mențin părerea și adaug și faptul că mi-a plăcut mult mai mult coperta ediției originale. Știu că nu judecăm cartea după coperta (o mai facem, trebuie să recunoaștem), dar eu am cam avut fiori când am văzut-o pentru prima dată și am preferat să o țin îndoită mai tot timpul.

          Deși este o copertă înfiorătoare, aceasta nu ne pregătește pentru toate evenimentele ce ne așteaptă în interior. Dacă începutul a fost mai greoi, aproape că l-am simțit ca pe un episod de tatonare și de testare a limitelor, spre final m-am simțit mult mai prinsă în poveste. Însă, pentru gustul meu, explicațiile din spatele acțiunilor au fost un pic cam forțate și lipsite de profunzime.

          Mi-e greu să cred că nimeni nu a putut așeza mai bine piesele cap la cap. Se prea poate ca percepția mea să fie afectată și de modul de prezentare. Am bâjbâit prin toate, m-am simțit străină și confuză. De parcă eram prinsă în pădure, în mijlocul unui coșmar pe care nu-l puteam opri, nici controla, sfâșiată între duritatea visului și asprimea realității.

Vise lucide și dorința de a le controla

          Nu este prima dată când aud de visele lucide, dar e pentru prima dată când le găsesc într-o carte. Pe scurt, visele lucide sunt visele în care conștientizăm că dormim și că visul este în plin proces de desfășurare. Visele lucide sunt responsabile și de o „ascuțire” a simțurilor celui care le inițiază, așa că este nevoie de un fel „antrenament” anterior.

          Există posibilitatea de a controla conștient elementele din mediul visului, personajele și caracteristicile acestora, dar și de a realiza lucruri care sunt imposibile în realitatea fizică. Evident, există mai multă teorie în spatele acestor vise și mai multe categorii de vise lucide. Dacă sunteți curioși, găsiți o mulțime de informații pe internet. E interesant de citit și înfricoșător deopotrivă, mai ales dacă cineva îți mărturisește că ați avut un vis comun, fie el și indus.

          Visele lucide se dovedesc a fi un cocon al răului. Niște copii teribiliști, dornici de răspunsuri și o lume doar a lor, secrete de familie și un mediu plin de curiozitate și violență. Ai fi putut crede că visele lucide le-ar fi oferit o alternativă mai interesantă asupra vieții lor, poate că erau excluși din cercurile de la școală și voiau să facă și ei ceva special. Dar răul iese din vis, se insinuează în viața reală și măcelărește destine.

Prietenul din umbră – regrete, vină, trecut

          Paul Adams fusese unul dintre cei aleși de Charlie pentru a face cunoștință cu visele lucide. Se simțea acceptat, atras de posibilitatea de a controla, de a trăi și de a gusta din experiențele lor paranormale. Jurnalele de vise sunt pline ochi de momente comune și de visele individuale. Putem percepe totul ca pe un joc de copii. Însă, într-o zi, cineva moare și Charlie – cel despre care se crede că este implicat într-un fel – dispare.

          „Va fi bine.

          Au trecut 25 de ani, dar încă mă gândesc des la asta. Este ceea ce toți părinții buni le spun copiilor. Și totuși, care e scopul? Este o speranță, o dorință. Un risc al sorții. Este o promisiune pe care trebuie să o faci, și una în care ai face bine să crezi cu adevărat, pentru că ce altceva mai există?

          Va fi bine.

          Da, mă gândesc mult la asta.

          La cum fiecare părinte bun spune asta și cum adesea se înșală.”

          Charlie fusese dat dispărut în pădure, loc care devine un personaj omniscient în poveste, încărcat de umbre, fantome și secrete. Nu fusese găsit niciodată, dar asta nu înseamnă că fusese uitat. Și, pentru Paul, cel obligat să se întoarcă acasă, Charlie nu avea să poată fi uitat în veci.

Prietenul din umbră – confruntarea adevărurilor

          Mulți, mulți ani mai târziu, cineva copiază crima care îi tulburase pentru totdeauna viața lui Paul. El venise acasă pentru că mama lui se îmbolnăvise și voia să îl vadă pentru ultima dată, dar se trezește prins într-un joc al morții, al întrebărilor și al dezvăluirilor. Amanda, polițista care se ocupă de caz, are multe întrebări pentru el și poate că ea va fi cea care va așeza lucrurile în ordine.

          Așa cum v-am spus și mai sus, nu este o carte pe care să o parcurgi oricând. Te solicită și te bulversează. Prins intre un „înainte” și „acum”, tot încerci să așezi lucrurile cap la cap și rezultatul este un amestec pe care nu-l poți manevra. Tot ce pot să spun este că trebuie să ai răbdare și să îți ții mintea în stare de alertă. Să nu adormi, s-ar putea ca Alex North să-ți tulbure visele.

https://ancasicartile.ro/prietenul-din-umbra-alex-north-recenzie/