ebook Manifestul unui hater - Alex Ionescu

„Soarta sticlei este să se spargă, soarta tuturor ființelor vii este să moară. Este irelevant când și cum. Orice ai face, tot vei dispărea în uitare. Încearcă doar să nu fie astăzi.”

„Știu că lucrurile arată rău pentru un părinte care și a lăsat copiii să se canibalizeze, dar nu a lăsat lucrurile fără să intervină decât 500 de milioane de ani. Da, aveți dreptate, natura gândește greu și uită repede. Dar mai are și idei geniale, deși, rar, a inventat plantele. Probabil copiii făcuseră gută de la atâta proteină. Prima plantă, o algă unicelulară, a apărut acum 1,5 miliarde de ani. Mă gândesc că nu după mult timp a apărut și primul vegan. Deci nimic nou nici cu figurile ăstora. Vă dați seama în ce lux trăim de putem avea așa pretenții la ce și cum mâncăm?!? În alte vremuri, Mama nu gătea pentru fiecare ce își dorea, toți mâncau ce și cum găseau.” 

„Ce nu se mai poate face în democrațiile actuale este să iei măsuri radicale. Totul trebuie trecut prin zahăr ca să le fie prostănacilor mai ușor de înghițit, iar porțiile – mici. Orice schimbare se face cu pași micuți, într un ritm lent și pornit cu clasica strategie în care îi anunți că le vei mări taxele cu 500%, iar când le mărești cu 200% vor zice că au scăpat ieftin (fereastra Overton). Parcă nu mai am răbdare cu acest sistem. Cum naiba să mai continuăm în secolul vitezei cu cel mai lent sistem de guvernare, unul hiper birocratic, care se blochează în comitete și comisii? Poate cred asta și din cauză că am îmbătrânit, iar generația mea nu a făcut absolut nimic memorabil. Este firească o exagerare; a trudit și a făcut ca viața să fie mai ușoară. Este mai confortabil să trăiești în zilele noastre decât a fost vreodată. Nici regii nu puteau visa la cireșe în miezul iernii sau la pepeni de Anul Nou.”

 „Haterul nu doar afirmă că Potopul nu a fost un lucru rău, ci că un nou potop este absolut necesar. Pentru că omul, pe lângă moralitatea îndoielnică, are și figuri și fițe mult peste nivelul său. Pentru această aroganță și corupție morală merităm un nou potop, pentru a fi aduși cu picioarele pe pământ. (După retragerea apelor, desigur.)”

 „De o pandemie de prostie nu se vorbește încă, pentru că suntem relativ bine informați/dezinformați față de generațiile anterioare. Văd mai aproape o pandemie de lipsă de imaginație, căci în alt mod nu îmi pot explica acest mimetism generalizat și acest vid de inspirație. Penultima pandemie ce va lovi specia noastră va fi cea de lipsă de pasiune, în care nimeni nu se va mai implica foarte tare în nimic. Pandemia finală nu va fi, cum vă așteptați, cea de ură, ci cea de lipsă de iubire. Când nu vom mai fi capabili de iubire [...], nici de termenul „oameni” nu vom mai fi demni.”

Prefață – Introducere – Explicații (vă rog, nu o săriți) // La început a fost haos (e normal să nu fi înțeles încă nimic) // Ce este un hater? Cine este un hater? (pledez vinovat) // Statu‑quoul (toate trebuie să înceapă de undeva) // Dumnezeii (altădată pentru așa ceva ardeam pe rug) // „Mama‑Natură” (probabil vitregă și pe alt interes) // Homo sapiens (adică noi) // Homo avarus (din păcate, tot noi) // Societatea umană (deja căliți, cred că îi faceți față) // Femeia (pe asta voi ajunge să o regret) // Bărbatul (pentru că a dorit ea) // Real Madrid CF (chiar și pentru fanii Barcei) // Totuși, nimic bun?!? (în altă notă) // Timpul (dacă găsiți puțin timp) // Ieșirea din peșteră (vedem luminița…) // Ce ne trebuie? De ce ne trebuie? (Totul! Mai nimic.) // Cine‑i de vină? (mereu este cineva…) // Haterul și AI‑ul (ca să vedeți asemănarea) // Concluzii (clare) // Atitudinea T‑34 // Postfață (mult a fost puțin a rămas. You can do it! Merită.) // Bibliografie (de parcă mai avea sens) // Bonus (surpriză; ceva pe gustul vostru, sper)