CITEŞTE-MI-L despre „Cadoul”, autor Sebastian Fitzek

          Cadoul este a doua carte a neamtului Sebastian Fitzek, dupa Pachetul. Prima mi-a placut enorm, m-a dat realmente pe spate, asa ca aveam asteptari mari si de la aceasta.

          Si pentru ca am citit cartea acum cateva saptamani, vreo 2, voi scrie un pic din amintiri. Nu e ceva grav, nu a trecut o eternitate, insa cele cateva saptamani conteaza. Intre timp am citit altele, vedeti exact pe blog cate si ce carti, drept urmare informatiile nu sunt atat de proaspete.

          Insa fix din motivul acesta va scriu acum despre Cadoul, caci este o carte memorabila dintr-un punct de vedere: al personajului. Avem ca personaj principal un ANALFABET. Aici nu vorbim despre asa numitii analfabeti functionali, ci este un analfabet medical: din cauza unei probleme medicale, el nu vedea literele asa cum le vedem noi. Pentru el literele nu erau litere, le vedea cu totul altfel. Nu conteaza cum ajunsese el astfel, asta ramane sa descoperiti, ci conteaza cum se descurca el, ce facea el in viata de zi cu zi.

          Caci, din punctul multora de vedere, o astfel de persoana este sortita sa fie infractor, sa incalce legea. Altfel nu-l angajeaza nimeni, nici macar chelner nu ar putea sa fie. Sau ar putea?

          Deseori m-am pus in pielea personajelor principale. Deseori mi-am pus intrebarea daca as face ce a facut el. Si da, de multe ori m-am pus si in pielea personajelor negative, intrebarea fiind, APROAPE de fiecare data, daca as ajunge si eu ca ele.

          La acest personaj, insa, m-am blocat. Chiar nu m-am imaginat niciodata ANALFABET din motive MEDICALE. Este ceva ce la mine a dat eroare. M-a pus pe ganduri, reusind sa ajunga undeva unde n-a ajuns nimeni. Nu e ceva sa ma afecteze, nu este un asa numit punct sensibil,

          Si, totusi, este un personaj pe care nu l-am intalnit pana acum. Si este, credeti-ma, FABULOS construit. Excelent. Extraordinar. Este exact cum ar trebui construit un personaj.

          Al doilea lucru care mi-a placut la Cadoul, unul la fel de misto, memorabil, este modul in care este narata povestea: personajul principal, Milan, analfabetul, isi povesteste intamplarile nu unui prieten, nu unui politist, nu unui psiholog ori psihiatru, cum am tot intalnit in carti si filme, ci … sefului inchisorii. In inchisoare violatorii nu sunt bine vazuti , insa el trebuie sa explice cum a ajuns acolo si daca este sau nu vinovat. Asa ca ajungem ca-n povestile arabesti 1001 de nopti, unde trebuie sa povestesti cat mai mult ca sa traiesti cat mai mult. Pana cand, ce anume te va salva, nu stie nimeni. Veti afla singuri daca Milan este sau nu salvat. Cert este ca acest pretext de redare a faptelor inseamna, de fapt, un dublu suspans: tu vrei sa vezi daca el este cu adevarat sau nu, dar vrei sa vezi si daca va scapa din ghearele sefilor inchisorii.  Dupa cum stiti, eu la thrillere apreciez intai si intai suspansul.

          Revenind la autor, la Sebastian Fitzek, parerea mea despre el este acum cu atat mai buna. A reusit sa ma surprinda placut cu al doilea roman. Nu m-a dezamagit, nu mi s-a parut ciorba reincalzita, nu am sesizat c-ar fi vrut sa se repete. Ma rog, nu sunt primele 2 carti scrise de el, insa ideea ramane valabila. Oricum, daca ma intrebati pe mine, cartile se aseamana atat de putin incat daca nu as fi stiut ca e acelasi autor nu as fi putut face legatura. Ceea ce e perfect, un scriitor trebuie sa surprinda.

          Romanul Cadoul mi-a placut enorm, fiind un cadou perfect pe care-l poti face oricui. O carte buna, intensa, care nu te sperie. Recomand CU CALDURA, chestie absolut necesara in aceasta perioada, care prin Bucuresti e un fel de fata morgana.

https://citestemil.ro/cadoul-sebastian-fitzek/