Anca și cărțile despre „Mistralul ucigaș”, autor Cay Rademacher

Mistralul ucigaș este romanul pe care îl pot încadra în rândul surprizelor plăcute. Deși știu că găsesc aproape întotdeauna cărți bune în colecția black spot (doar nu putem vibra chiar cu toate cărțile), nu știu de ce m-am temut ușor de cartea asta. Coperta mă atrăgea, descrierea părea a fi pe placul meu. Ce anume mă reținea? Nu știu să vă spun exact, dar știu să vă spun că mi-a părut rău că am ajuns la final. „- Acesta este mistralul, spuse Le Bruchec cu o notă de bucurie răutăcioasă în voce. E la fel ca vinul: unii oameni îl suportă, în timp ce alții se capătă cu o durere de cap.” Căpitanul Roger Blanc s-a înscris pe lista polițiștilor/detectivilor mei preferați. Și l-am apreciat cel mai tare pentru verticalitatea sa, dar mai ales pentru simțul umorului. L-am asociat un pic cu Harry Hole. Da, știu că nu e bine și nu e drept, dar e concurența mare le categoria detectivul/polițistul preferat și eu nu mă pot opri din a-i compara și a-i studia pe fiecare. Mistralul ucigaș – un criminal umblă liber Cum știi că ai supărat persoanele nepotrivite? Ești trimis cât mai departe de secția unde lucrezi. Deși lucrurile ar fi trebuit să stea tocmai invers, căpitanul Roger Blanc se trezește trimis în Provence, aproape de casa ruinată pe care o moștenise. Roger rezolvase numeroase cazuri grele de corupție, dar alți „băieți buni” din funcții înalte trag sforile și obțin mutarea căpitanului. De parcă decăderea profesională nu ar fi fost de ajuns, căpitanul trebuie să învețe să facă față și despărțirii de soția sa. La drept vorbind, nu o vedea pe aceasta împărțind cu el aerul stătut al unei case părăsite, camerele pe jumătate ruinate și geamurile acoperite de praf și păianjeni. „Blanc se opri. Întotdeauna era atent cu primele piste. «Nu te angaja niciodată prea devreme într-o anumită versiune a cursului evenimentelor, a motivului, a suspectului. Rămâi deschis. Să nu-ți închizi niciodată ochii și urechile înainte de vreme.” Viața la țară este diferită din toate punctele de vedere. Nu mai are parte de trafic aglomerat, dar are parte de cai năbădăioși și încăpățânați. Nu mai are colegi ranchiunoși, dar are unul comunicativ și mâncăcios. Aici pare să fie mai liniște și mai puțină poluare. În plus, dincolo de orele de la serviciu, Roger Blanc are timp să se ocupe de renovarea casei. Crime și indicii Aproape că simțiți că Roger Blanc a cam ajuns în rai, nu? Liniște, Provence, miros de flori și ierburi aromatice, colegi simpatici și vecini prietenoși. Nu vă grăbiți cu concluziile. Și aici se pot întâmpla nenorociri și răul se pare că nu pierde timpul. La groapa de gunoi a orașului este găsit un cadavru carbonizat. Din fericire, un singur indiciu lăsat în urmă le confirmă polițiștilor identitatea victimei: Charles Moreas. Nimeni nu avea să îi simtă lipsa bărbatului omorât. Din contră. Micuța așezare putea respira ușurată. Moreas era cunoscut ca fiind un om problemă, vestit pentru agresivitatea sa verbală și pentru numeroasele sfidări la adresa oricui avea curaj să îl înfrunte. Deși Moreas nu fusese o prezență agreabilă, criminalul lui trebuia prins și viața nu trebuia să îi fie curmată într-un mod atât de brutal și de dureros. Roger Blanc habar nu avea că este pe cale să deschidă cutia Pandorei/categoria corupție. Oricum, între noi fie vorba, acestea erau lucrurile la care Blanc se pricepea cel mai bine. Mistralul ucigaș – bate vânt de crimă Moartea lui Moreas nu rămâne singura, din păcate, și Roger Blanc este nevoit să adune dovezi și să caute legături. Dacă la Moreas lista se putea întinde pe câteva pagini, nu la fel putem spune și despre cea de-a doua victimă. Roger Blanc observă totul cu atenție. Îi era și mai ușor având în vedere că era străin de aceste meleaguri și putea privi totul de pe margine, fără implicații sentimentale și familiale. Ancheta nu este una complicată, să știți. Dar are acel ceva care te atrage pe urmele polițiștilor, pe coclauri sau pe apă. Mie mi-a plăcut cel mai mult atmosfera prietenoasă (în ciuda nenorocirilor care se abat pe acolo). I-am putut identifica pe fiecare, m-am putut conecta la comunitate, la replici și acțiune. Iar asta a simbolizat un mare plus. Scenele domestice nu au făcut decât să detensioneze un pic atmosfera. Mistralul ucigaș – crime, criminali și polițe neplătite Așa cum v-am spus, mi-a plăcut Mistralul ucigaș și mi-a plăcut și mai tare să stau în preajmă personajelor. Nu am căutat indicii în avans și nici nu am vrut să prind criminalul înaintea polițiștilor. Am trăit pas cu pas întregul scenariu și am așteptat să văd cum va reuși Roger Blanc să așeze toate elementele. https://ancasicartile.ro/mistralul-ucigas-cay-rademacher-recenzie/?fbclid=IwAR0Ei2cbyhnQeNsb7xifPzt-X1rWAMC2BBiD-uFrgpSLjRHH5A-I0vM8JCQ