Florin Ciprian Ursulescu despre „Nu privi înapoi”, autor Tudor Călin Zarojanu

          Câteodată nu e bine să privești înapoi, decât atunci când ești pregătit să faci asta. Fiecare etapă din viața unui om trebuie parcursă la timpul ei până la capăt, fără să te poți întoarce cu adevărat în urmă. Copilăria se trăiește la vârsta potrivită cu un trup adecvat unei astfel de etape. Tinerețea și bătrânețea la fel... Orice încercare de a te plimba printre aceste etape după voința ta, este o încercare sortită eșecului, iar dacă totuși continui să încerci să faci asta, penibilul și ridicolul te va caracteriza.

          Acest roman se poate citi de către o femeie care își dorește să își înțeleagă bărbatul matur de lângă ea, când este surprinsă mereu de comportamentul aparent complicat al acestuia, din fiecare zi. Dacă ești femeie și vrei sa îi înțelegi deciziile, gesturile și să îi pătrunzi în gânduri... Citește!

          Mereu sexul opus a fost un mister de neînțeles, dar extrem de atractiv. 

          Dacă ești bărbat și vrei să înțelegi ce se petrece cu tine, și de ce încă zbuciumul tinereții aleargă prin tine cu nesaț, deși trupul parcă spune altceva, ei bine, la toate astea am un răspuns... "Nu privi înapoi" un roman de Tudor Călin Zarojanu.

          După ce am terminat de citit această minunată carte, am stat puțin și am reflectat asupra ideilor expuse aici care au oglindit perfect gândurile mele și a fiecărui bărbat ce a trecut de prima tinerețe. Mereu mi-am palmat gândurile ascunse care devin oarecum tabu, atunci când masculinitatea intră puțin în regres prin preocupările amorfe din viața de bărbat căsătorit ce are în dotare măcar o odraslă. Unde dispare acea bărbăție a stăpânului de univers ce îi aleargă printre vene sângele grăbit și pur al unui vânător de rasă ce printr-o singură privire poate aprecia măsura plăcerii ce i-o poate acorda o femeie?! 

          Ei... Probabil se diluează pe zi ce trece în iubirea față de copilul care poartă în el tot ceea ce mereu și-a dorit să îi ofere, o însumare a dorințelor neîmplinite din copilărie și a viselor neatinse, la care se adaugă confortul blazat al femeii care odată a fost altceva decât ceea ce a devenit astăzi.

          M-am întrebat de ce autorul și-a ales drept cadru pentru povestea acestui zbucium sufletesc al unui bărbat care se apropie vertiginos de 30 de ani, în epoca atât de blamată a comunismului, când ar fi putut să se ancoreze în zilele noastre. Ar fi fost mult mai practic, iar publicul țintă ar fi scăzut ca vârstă. Cu toate astea, răspunsul mi l-am dat singur cu zâmbetul pe buze când am realizat că ar fi fost imposibil de realizat cu același farmec scenele descrise aici, fără a fi frizat ridicolul. Plimbări prin parc, ieșiri la cinematograf, scrisori de dragoste? Cărți?! Telefonul fix al familiei? Astăzi unde au dispărut toate astea?

          Din păcate societatea a "evoluat", iar totul se petrece în mare viteză. Comunici cu ajutorul internetului prin diverse aplicații în care te vezi live cu partenerul aflat în celălalt capăt al lumii. Scrisorile au devenit istorie, iar cinematograful îl ai acasă pe TV, computer, telefon ori tabletă. Plimbări în parc? Nu mai bine înlocuiești risipa asta de energie cu o ieșire la un mall? E mai practic...

          Ștefan Munteanu este un tip obișnuit, fără să exceleze într-un anumit domeniu, însă simpatic cu toți cei care îl cunosc și îi vor compania, destul de corect în societate și cu o viață de familie aparent normală. Este un om fermecător căruia îi place să fie tânăr în comportament, deși se apropie de 30 de ani. Efectiv realizează că nu totul este o joacă, iar responsabilitățile îl trag înapoi de la distracțiile obișnuite. Se simte înlănțuit și, în mod firesc, caută o evadare pe fondul unei lipse afective a soției. Știu veți spune că așa sunt bărbații... Că nu înțelegem nevoia de iubire, de compasiune, de implicare în viața de familie prin treburi gospodărești, de timp pentru sine pentru a vă recâștiga frumusețea voastră, a femeilor, adormită în urma vieții alaturi de un copil și soț. Nu pot nega asta, însă uneori apare ceva extraordinar în viața unui bărbat. Îi trimite divinitatea un balon de săpun cu robă de înger, o portunitate de a redeveni ceea ce a fost și de a recâștiga emoțiile pierdute ale unor sentimente crezute moarte și îngropate. Pentru Ștefan, speranța este întruchipată în prezența Laurei, o fată simplă, de puțină vreme ajunsă la majorat, dotată cu o frumusețe și o aparentă naivitate dezarmante. Între cei doi începe ceva... 

          Gândurile bărbatului, comportamentul lui într-o astfel de situație, fac acest roman sa fie un deliciu extrem de util tuturor celor care au curajul să îl citească. Totul surprinde, iar deznodământul acestei povești controversate de iubire este așa cum trebuia să fie...

          Recomand cu drag acest roman de suflet.

https://ursulescu.blogspot.com/2023/08/nu-privi-inapoi-tudor-calin-zarojanu.html