Cărţile Mele Şi Alţi Demoni despre Pachetul, autor Sebastian Fitzek

O poveste plină de adrenalină, așa cum doar un autor de excepție poate realiza. Cartea lui Fitzek este asemeni unui carusel care accelerează de la un minut la altul și ai impresia că în orice moment poți cădea în gol. Cei de la editură au vrut să sublinieze faptul că acest roman este un thriller psihologic, eu aș spune că de multe ori reușește să-și depășească genul și să evoce groază pură. Cred că stilul macabru este specific autorilor germani. L-am observat și în literatura lui Veit Etzold. Ei nu se opresc la ideea de crimă, ci doresc să-ți relateze groaza pe care au simțit-o personajele și suferințele prin care au trecut acestea. În romanul de față, Fitzek ne prezintă un ucigaș din sfera lui Hannibal Lecter, un criminal cunoscut ca „Frizerul”, din cauză că își rade victimele înainte să le ucidă. El preferă prostituatele, dar îi cade cu tronc și tânăra Emma Stein. În cazul Emmei, lucrurile se petrec straniu, deoarece psihopatul o lasă în viață. Dar ce viață poți să mai ai după ce moartea te-a ținut în ghearele ei? Mi-a plăcut foarte mult că autorul preferă să înceapă cu sfârșitul. Toate faptele au trecut și mai rămâne loc doar pentru rememorare. Amintirile Emmei au rolul de a-i salva destinul și de a o absolvi de cele comise. Emma nu își relatează povestea în fața unui psihiatru, ci în fața prietenului ei avocat. Pe lângă legătura dintre cei doi, este evident că Emma nu caută un tratament, ci dreptatea. Ea are mintea atât de haotică încât de multe ori ești sceptic cu privire la cele relatate. Personajul nostru este o fostă psihiatră, adică o cunoscătoare a străfundurilor întunecate ale minții. Ea pare adesea să-și ficționalizeze amintirile pentru a se justifica. Avocatul are rolul de a o ajuta pe Emma să-și continue povestea, dar și cel de a lega fragmentele care nu par să se potrivească. Pe lângă povestea psihologică, „Pachetul” merită citit și pentru atmosfera de coșmar pe care o creează autorul german. Ucigașul nu este doar un individ cu probleme mintale, el este un personaj extrem de organizat care realizează un ritual de fiecare dată când acționează. În cazul Emmei, „Frizerul” este mereu cu ea pentru că a însemnat-o psihic. Orice obiect care are legătură cu personajul negativ reușește să îi creeze Emmei o stare de paranoia. Până când ucigașul nu va fi prins, el va face parte din ea. Povestea se desfășoară asemeni unui vis tulburător, în care toate lucrurile rele se întâmplă unul după altul. Ritmul povestirii este accelerat și tot timpul plonjezi în alte situații înspăimântătoare. Aspectul de vis este una dintre cauzele pentru care povestea Emmei este și mai puțin credibilă. Autorul știe să se joace cu paranoia personajului și să modifice povestea după bunul lui plac. Tensiunea pe care o simți în momentul lecturii te face să dai pagină după pagină cu sufletul la gură. Lectura acestei cărți reprezintă o călătorie printr-un loc tenebros în care lucrurile își pierd consistența și abia aștepți să ajungi la revelația din final. Ideea de înăuntru are un rol esențial în poveste. Emma stă înăuntrul casei ei pentru că se teme că răul umblă pe afară. Spațiul ei personal îi conferă siguranță. Scânteia se aprinde odată ce Emma primește pachetul pentru vecinul ei. Ea se întreabă în continuu ce se află înăuntru, și ideile nu încetează să apară. Însă cel mai interesant spațiu interior este chiar mintea personajului în care haosul și-a făcut de lucru. „Pachetul” a fost primul roman pe care l-am citit de la acest autor, dar sper să ajung, cât de curând, să îi lecturez întreaga operă, pentru că îmi place modul în care creează povești pline de suspans. Fitzek este un autor original care cu siguranță va face vâlvă printre cititorii de mystery din România. http://www.cartilemele.ro/2020/11/recenziile-lui-gica-11-pachetul-de.html