Zbor de noapte spre Paris este un thriller de spionaj a cărui acțiune se desfășoară în Marea Britanie și Franța ocupată de germani, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

          Am mai citit o carte a scriitorului britanic David Gilman (scenarist și romancier, fost șofer, muncitor forestier, pompier, fotograf, vitrinier, manager de marketing și soldat într-un regiment de parașutiști),  Englezul, care mi-a plăcut mult și mi s-a părut remarcabil de bine documentată.

          Povestea începe cu scena dură a capturării unei membre a Rezistenței franceze și a fiicei sale.
Deși supusă torturii, femeia nu divulgă nicio informație utilă Serviciilor Secrete Germane și este executată.

          Suzanne și Danielle erau soția și fata profesorului de matematică englez Harry Mitchell, pe care îl găsim în februarie 1943, în Bletchley, descifrând mesaje codate, inclus în celebrul proiect britanic de criptanaliză care a dus la identificarea cifrurilor mașinilor de codat germane Enigma și Lorenz.

          Înainte de război, întreaga familie locuia la Paris. Când germanii au cucerit orașul, Harry a fost nevoit să fugă imediat din Orașul Luminilor, lăsându-și în urmă soția și fiica, care au ajuns până la urmă în mâinile Gestapoului.

          La un moment dat, bărbatul este contactat de superiorii săi pentru o misiune periculoasă în capitala franceză ocupată: trebuie să-l localizeze și să-l extragă de acolo pe Alfred Korte, om de știință german antinazist, care deține informații vitale pentru mersul războiului.
Mitchell are propriul său motiv pentru a prelua misiunea, dar nu pare să-și amintească de el, decât când se fac presiuni directe asupra lui, arătându-i-se fotografii cu ființele dragi rămase în Franța. M-a enervat teribil reticența lui șmecherească. Părea un egoist absolut sau un autist bun doar in domeniul tehnic, la început.

          Deși pornește de la aceste premise cam tembele: profesorul genial stătea bine-mersi la descifrat de coduri, doar uitându-se seara la poza cu nevastă-sa și fată-sa, fără să fie în stare să le aducă și pe ele în Anglia, iar cineva a făcut fotografii cu iubita lui torturată și executată chiar în închisoare, de parcă ar fi avut smartphone, treptat, credibilitatea poveștii se echilibrează și apare o imagine suficient de bine restaurată a perioadei istorice.

          Mitchell este parașutat în zona rurală franceză, unde preia conducerea unei mici grupări de luptători din Rezistență. Aceasta este departe de a fi o forță unită, există facțiuni în interiorul facțiunilor, toate concurând pentru a ocupa poziția de lider politic după război.
Cei mai influenți sunt gaulliștii și comuniștii, iar printre ei pare să se fi strecurat și o cârtiță a regimului de la Vichy.

          După ce este ales pentru misiune, Mitchell se transformă psihologic și e hotărât să-și recupereze familia cu orice preț, chiar fără să informeze pe nimeni despre planurile lui.

          Ca spion, se dovedește curând a fi inventiv, viclean, curajos și nemilos – atunci când deciziile sale țin de supraviețuire.

          În spatele liniilor inamice, el trebuie să se bazeze pe o organizație despre care sunt deja semne că ar fi fost penetrată și că are în componență cel puțin un trădător. Este nevoit șă își formeze propria celulă de luptători străini ai Rezistenței, fiind conștient că oricare dintre ei ar putea fi turnător, dar reușind totuși să-i mențină pe toți relativ uniți, prin carisma sa.

          Personajele secundare sunt portretizate cu tușe clare de Gilman, fie ele membre sau membri ai Rezistenței, ori antagoniști, ofițerii germani, foarte diverși caracterial unul de celălalt.

          Mi-a plăcut în special reconstruirea ambientului social al perioadei, în stil Game of Thrones. Capitala franceză este în război total cu ea însăși. Facțiunile Rezistenței, informatorii, gangsterii și colaboratorii sunt la fel de pregătiți să-și ia gâtul unii altora, precum sunt ocupanții din Gestapo și Abwehr (poliția nazistă și serviciul de informații militare) – instituții germane ce sunt angrenate în propria lor luptă feroce pentru dominație.

          Povestea romanului Zbor de noapte spre Paris este captivantă, plină de încărcătură emoțională și adesea terifiantă. Curge fără întreruperi, creând o senzație de autenticitate a Parisului din timpul războiului și determinând cititorul să țină pumnii pentru Mitchell și grupul său de luptători din Rezistență. Apar multe răsturnări de situație și ritmul este intens.

 

https://analogiiantologii.com/2023/08/17/zbor-de-noapte-spre-paris-recenzie/

 

 

on 0

Comments

Leave A Reply

Your email address will not be published.