A treia carte pe care o citesc din colecția Black Spot a curajoasei Edituri Lebăda Neagră din Iași a fost și cea mai bună. După ce am făcut cunoștință cu „Măcelarul din Hanovra” în Dispăruții și cu pericolele tehnologiei moderne atunci când de ea profită alt soi de măcelari în Aplicația, în Englezul am făcut cunoștință cu un măcelar de alt soi: un rus nemilos, fost soldat în Legiunea străină și actualmente torționar, agent fugar, răpitor, criminal cu sânge rece și mai apoi deținut într-o închisoare de maximă securitate din stepa rusă biciuită de o iarnă ce reprezintă un gardian de zece ori mai bun decât cei care îi păzesc pe cei mai periculoși infractori adunați acolo de pe tot cuprinsul Rusiei.

          Da, rușii sunt prezentați, și pe bună dreptate, la ce orori vedem în direct de ceva timp încoace, ca niște brute lipsite de inimă și de remușcări când vine vorba să-și atingă scopurile, fără a ține cont de metode și de consecințele faptelor lor. Un bancher este răpit în plină zi de pe străzile londoneze, în timp ce șoferul îi este omorât și fiul îi scapă ca prin urechile acului doar datorită prezenței de spirit a tatălui său, în timp ce el este luat pe sus și dus într-o clădire abandonată pentru a fi mai apoi torturat cu cruzime pentru a le dezvălui răpitorilor conduși de JD, rusul despre care scriam ceva mai sus, liste cu agenți și cine știe ce alte secrete care trebuie neapărat smulse de la englez – care se va dovedi însă mult mai rezistent decât păruse inițial.

          Un alt Englez intră însă în scenă după ce o agentă este trimisă în sudul Franței pentru că țara și regina îi cer ajutorul. Mai precis, Dan Raglan, și el fost luptător în Legiunea străină și mai apoi mercenar cu o droaie de tinichele agățate de coadă din pricina metodelor sale de a acționa ceva mai neconvenționale. Însă bineînțeles că el este singurul care îl poate recupera pe bancher din ghearele rușilor, pentru că el îi cunoaște cel mai bine, el e cel mai bine pregătit, el e, până la urmă, cel mai nemilos dintre toți. Un soldat de elită căruia i s-a pierdut la un moment dat urma, dar de care iată, țara are nevoie atunci când în joc sunt mize ce pot amenința siguranța națională și a lumii întregi.

          Raglan este un proscris, o mașinărie ucigașă, un fel de Arnold din Commando care nu se sfiește să omoare cu mâinile goale o gașcă de criminali trecuți prin ciur și prin dârmon pentru a-și recupera prietenul. Iar când guvernul și serviciile secrete nu se pot descurca fără a ieși cu reputația pătată, ei bine, un paria cum e Raglan reprezintă exact omul potrivit la locul potrivit. Ce te faci însă când răpitorul este o brută care omoară din plăcere, când la Londra sosește și o femeie fatală cu grad de maior din eșaloanele superioare ale ministerului de interne rus și când aceasta îi spune lui Raglan că are și ea motive întemeiate să-i vină de hac lui JD? Păi, îți umpli corpul de tatuaje acasă la un artist polonez câștigător de Oscar pentru cel mai bun machiaj, te transformi într-un ucigaș rus plătit și te infiltrezi în colonia penală pentru a intra, de această dată, în rolul lui Van Damme. Profitând de faptul că nici serviciile rusești nu se prea înțeleg între ele și că un om al mafiei ruse a ajuns să taie și să spânzure pe unde vrea (și, de aceea, persoane sus-puse i-au pus gând rău), Raglan ajunge, înainte de a-și îndeplini misiunea, să cunoască o lume fascinantă (în sens negativ, din păcate) și mai actuală ca oricând (tot din păcate). Nu spun care, vă las să aflați singuri, de la sursă.

          Dan Raglan este un erou de modă veche complet incorect politic și la care se apelează atunci când chiar nu mai există nicio cale de-a rezolva situațiile fără ieșire. Gilman scrie un roman alert și plin de suspans (nu că n-am ști de la început cum se vor sfârși lucrurile, însă în astfel de povești drumul e cel mai important, nu rezultatul), cu un personaj credibil tocmai datorită nenumăratelor sale defecte și a demonilor care îl bântuie după toate întâmplările cumplite prin care a trecut în ultimii ani, dar și cu nenumărate întorsături de situație, dramatism cât cuprinde și câteva probleme la care societatea din urmă cu numai doi ani începea deja să se gândească. Timid, dar cu atenție și îngrijorare. Abia aștept următoarele povești cu Englezul!

 

https://fansf.wordpress.com/2022/04/20/lecturi-296-david-gilman-englezul/

on 0

Comments

Leave A Reply

Your email address will not be published.