Florin Ciprian Ursulescu despre „Lumea estompată”, autor iris Wolff

          Așa cum orice amintire își pierde odată cu trecerea timpului din vigoarea prezentului, acest roman are țelul de a pune punct acestei estompări naturale. Oprește timpul în loc și se întoarce în urmă cu trei generații în trecutul unei familii de sași care se stabilesc în Banat la câțiva kilometri de Arad. 

          Mai întâi o cunoaștem pe Florentine care încearcă disperată să își salveze copilul din pântece, mergând singură la un spital din Arad. Aici întâlnește un doctor care o privește circumspect, o bănuiește că a făcut ceva pentru a pierde copilul. Cu această ocazie, autoarea ne vorbește despre una dintre cele mai dureroase legi care a fost dată în era comunistă: interzicerea avortului. 

          Ceaușescu își dorea să construiască o țară înfloritoare, cu o natalitate pe măsură. 

          Pe 2 august 1966 la o ședință a Comitetului Executiv al CC al PCR ministrul sănătății de atunci Voinea Marinescu atrăgea atenția asupra numărului mare de avorturi și scăderea natalității. Astfel Ceaușescu hotărăște să se dea legea 770 care interzice avortul. Romania avea nevoie de o populație cat mai numeroasă pentru a construi o țară socialistă înfloritoare. Consecința acestui fapt a dus la numeroase morți, la copii abandonați prin orfelinate, la anchete, condamnări și suferințe... 

          Florentine își pierde astfel cea mai bună prietenă, pe Nika, care nedorind să mai aibă un copil recurge la o soluție extremă care îi aduce moartea. Își injectează în vene o substanță pentru vaci.

          Durerea acestei morți o regăsim mai târziu când îl cunoaștem pe Oz, fiul Nikăi, care resimte acut pierderea mamei. Pentru a o mai simți cât de cât aproape, adeseori se cufunda în halatul de baie al mamei, uitat pe cuier. Mereu a rămas cu o gaură un suflet și o ură față de această mentalitate care i-a ucis mama. Când se află în armată și este paznic la un penitenciar unde sunt închiși deținuții politici, se apropie sufletește de un deținut, iar în momentul în care dispare după o bătaie bună, observă cum un dragon incepe să îl urmărească. Dragonul reprezintă frica fața de regimul comunist, lipsa libertății, groaza pierderii iubirii.

          Florentine este căsătorită cu Hannes, un preot ce avea o parohie în Banat, iar viața lor se scurgea între gospodărie, biserică și săteni. Florentine este o femeie discretă, tăcută care trăiește parcă economicos și se bucură de frumusețea naturii, însă ceva parcă nu o face sa se simtă împlinită în viața ei. Mereu parcă își dorește să evadeze, trăiește prin tăcere și imprimă astfel o valoare aparte pentru cuvinte și fiului său, Samuel.

          Hannes, soțul lui Florentine a trăit la munte, apoi după ce a fost numit părinte la parohia din Banat, a trebuit să se mute. Mereu a încercat să își ajute enoriașii cu vorbele potrivite.

          Hannes a fost luat în colimator de securitatea statului pentru că primea tot mai des vizite din RDG, ca urmare a recomandărilor a doi turiști care călătoreau spre Marea Neagră, Lothar și Bene.

          A fost dus la interogatoriu, chinuit și forțat să dea declarații, însă nu și-a pierdut compasiunea pentru oameni. 

          Pe vremea aceea, Securitatea avea informatori peste tot și se interesa de tot ce avea legătură cu străinătatea. Poporul trebuia să rămână curat și neinfluențat de "agenturile străine"! Teama și suspiciunea era prezentă în fiecare casă. 

          Fața de Samuel, fiul său, Hannes se purta puțin mai sever pentru că știa că va avea de suferit datorită firii sale închise.

          Pe Florentine o iubea și o înțelegea, așa cum era ea, independentă și oarecum nonconformistă. Își iubea nespus familia.

          Faptul că Oz, prietenul cel mai bun al lui Samuel, își dorește cu orice preț să scape de Dragonul care îl urmărea în țară, îl face să intre în atenția Securității. Este bătut, înjurat, speriat prin percheziții inoportune și astfel parcă este forțat să fugă... Alături de Samuel înving Dragonul cu ajutorul unui avion.

          Străinătatea le oferă celor doi o nouă viață, însă Samuel si-a lăsat în urmă o iubire frumoasă față de Sana, părinții iubitori și bunicii, alături de care se simțea împlinit.

          Oz nu își găsește rostul, iar iubirea îl distruge lăsându-l pe Samuel singur... Destinul însă are un fel al lui de a face lucrurile spectaculoase, așa că reapare Bene, care devine un sprijin moral și material.

          Liv este reprezentanta celei de a treia generații de sași. O găsim în Germania alături da mama și tatăl ei stabiliți acolo după revoluție. Viața lor este altfel, poate mai fericită, însă rădăcinile nu au cum sa și le scoată din suflet. Limba lor este altfel, obiceiurile lor sunt altele, valorile lor sunt diferite. 

          Mi-a plăcut să citesc acest roman care readuce în atenția publicului suferințele îndurate de poporul român în perioada comunistă și metamorfoza suferită după revoluție.

          Recomand sa citiți această poveste care vă va da sufletului un sărut cu iz de nostalgie, dragoste și împlinire.