CITEŞTE-MI-L despre „Piaţa Romanilor”, autor Adrian Petru Stepan

          Piata Romanilor este surpriza placuta a acestui inceput de an.  Este prima carte a autorului pe care am placerea sa o citesc, este un gen literar care ma atrage si vorbeste despre un oras care-mi este tare-tare drag. Cu toate astea, parca e prea subtire, prea scurta povestea, prea repede s-a terminat.

          Inainte sa va vorbesc efectiv despre carte, trebuie sa va mai spun ceva important, relevant: in colaborarile mele cu editurile, am cateva pe lista, intelegerea este ca eu sa indic volumele care ma intereseaza. Asta dupa ce mai multe edituri mi-au trimis carti care si acum isi asteapta randul. Nu sunt efectiv genul meu. Editura Lebada Neagra, una dintre cele mai noi edituri de pe piata (si cel mai nou colaborator al acestui blog) mi-a facut surpriza sa-mi trimita 4 carti imediat dupa Revelion. Daca primul pachet il cerusem eu, indicand 3 carti care imi facusera cu ochiul, de aceasta data mi-au trimis ei ce au considerat ca as aprecia (si ce a aparut nou). Am ales thrillerul din lista si, fara sa stiu nimic despre carte ori despre autor, m-am lasat dus de val, m-am lasat in seama literelor. Surpriza, a fost, cu atat mai mare si mai placuta.

          Povestea cartii Piata Romanilor ne duce tocmai in perioada interbelica, in preajma Celui De-al Doilea Razboi Mondial, cand 4 copii descopera cadavrul unei tinere. Unul dintre tineri ajunge un avocat important in oras. Se muta in fosta casa a bunicii, din cartierul in care copilarise (cartierul Fabric), loc in care incep sa se petreaca evenimente stranii. Nu vi le spun, nu va spun nici de prietenul sau de la SIE care-l ajuta sa dezlege misterul, nici de importanta religiei acestora (Yazidism, o religie persecutata cam de toate celelalte religii). Va spun, insa, ca veti avea parte de o poveste tip Dan Brown, una cu ceva elemente fantastice (care la Dan Brown lipsesc de obicei).

          Fara sa ma mai lungesc foarte mult, vreau sa subliniez 5 lucruri legate de aceasta carte, 4 de bine, chestii care mi-au placut, insa voi incheia si cu partea negativa, pe care deja am spus-o in primul paragraf. Asadar:

1. Ador Timisoara, este al doilea oras preferat dupa Cluj. Insa, recunosc, in Timisoara sunt mai lenes decat in multe alte orase, iar lenea este data de cazarea pe care o primesc de fiecare data. Daca-n Cluj m-am cazat de fiecare data la marginea orasului, drept urmare plec la 9 din camera si ma intorc candva dupa ora 22, uneori chiar dupa ora 00, in Timisoara am fost cazat de fiecare data IN CENTRU. In unele zile, in special cele ploioase, singurele drumuri pe care le faceam erau de la hotel pana la teatru si inapoi. Asadar, chiar daca am mers de multe ori acolo, nu cunosc multe cartiere. Iar cartierul Fabric, cu a sa Piata a Romanilor, imi sunt total necunoscute. In mod clar le voi vizita cu proxima ocazie. Insa, ca idee generala, povestile care se petrec in orase dragi mie sunt mai aproape de sufletul meu. O carte care se petrece in Milano, oricat de bine ar fi descris orasul, imi va parea mult mai departe de mine. La propriu si la figurat.
2. Mi-a placut suspansul, m-a tinut in priza. Chiar daca, printre altele, autorul descria si orasul, el vorbea si de Timisoara actuala, firul narativ principal nu a fost niciodata complet abandonat. Stiai exact de ce citesti aceasta carte.
3. Am aflat de aceasta religie, Yazidism, despre care am cautat mai multe. Este o religie de-a dreptul fascinanta. Si kurzii, ca popor, sunt niste oameni extrem de interesanti.
4. Mi-a placut aerul cosmopolit al povestii, personajele principale avand mai multe (nu va spun exact cate) nationalitati. Da, fix asta vrea sa ne arate autorul, cat de cosmopolit, cat de eclectic, a fost, este si cel mai probabil va fi orasul Timisoara.
5. Legat de lungimea cartii, mi se pare ca s-a terminat prea repede. Da, Piata Romanilor are marea calitate de a fi scurta si intensa, de a nu se lungi inutil. Insa un autor mai experimentat ar fi scos mai mult din ea. Am simtit ca parca a fost prea putin. Subiectul mi s-a parut prea amplu pentru a fi epuizat in atat de putine pagini.

          Piata Romanilor este, per total, o carte buna. M-a tinut in priza, m-a facut sa-mi fie dor de Timisoara si m-a facut sa imi fie dor de literatura conspirationista. Pentru ca sunt fan al acesteia, mi-as fi dorit mai mult de la carte, sa fie mai complexa. Dar ma multumesc doar cu atat.

https://citestemil.ro/piata-romanilor-adrian-petru-stepan/