Literatura pe tocuri despre „Aventurile unui călător naiv, între mișcare și izolare” , autor Jan Cornelius
Jan Cornelius s-a născut la Reșița, a fugit de comunism în 1977 și trăiește de atunci la Düsseldorf. Este un scriitor bilingv, de limbă română și germană și traducător literar. A studiat franceză și engleză la universitățile din Timișoara, Düsseldorf și Stirling (Scoția). A publicat în Germania numeroase cărți de proză umoristică și cărți vesele pentru copii. Este colaborator permanent la reviste satirice germane și elvețiene și a scris timp de mai mulți ani o serie de comentarii umoristice despre estul și vestul Europei pentru radioul național german DWR. În România, a publicat povestiri și comentarii în ,,Observator cultural’’, ,,Dilema veche’’ și ,,România literară’’. A tradus și a prezentat în mediile germane și în numeroase lecturi publice cărți ale multor scriitori români actuali. În calitate de autor român a publicat cartea ,,Eu, Dracula și John Lennon’’ (Humanitas, 2016) și împreună cu Adina Popescu ,,De ce nu-s românii ca nemții?’’ (Paralela 45, 2019). Cotidianul regional ,,Berliner Zeitung’’îl încadrează pe Jan Cornelius în tradiția lui Bohumil Hrabal, iar în România, datorită umorului său, este situat în tradiția lui Caragiale”.
,,Trăim într-o lume total absurdă în care scrisul, râsul, precum și reacțiile și comentariile cititorilor m-au ajutat să trec prin absurdul inimaginabil de care avem parte de-o bună bucată de vreme și așa am scris cam zilnic măcar un text, de-aproape un an încoace.” (Jan Cornelius)
Recunosc că nu auzisem de Jan Cornelius până acum, nu-i urmărisem nici pagina de pe Facebook, așa că am început să citesc cu un oarecare scepticism. Dar am avut o surpriză neașteptată. Nu numai că am citit cu multă plăcere și interes, dar am și râs în hohote. Ideea cărții este în sine inedită, povestirile fiind postate zilnic pe pagina autorului de pe Facebook, iar la propunerea pritenilor și cititorilor, le-a adunat într-un roman, inserând și aprecieri ale acestora.
Stabilit de foarte mulți ani în Germania, Jan Cornelius este activ în viața literară a ambelor țări astfel că jurnalul începe cu participarea din luna septembrie la Chișinău, la un festival de proză, în calitate de invitat al Goethe-Institut. Jan Cornelius povestește despre drumul la Chișinău, trecerea graniței dintre România și Republica Moldova, atitudinea vameșilor, cazarea la hotel și acomodarea cu noile reguli, comportarea oamenilor întâlniți, totul pare să fie pentru autor un motiv pentru o postare. Urmează întoarcerea la Iași la F.I.L.I.T (Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași), întâlnirea cu scriitori din țară și din străinătate, cazarea la hotel, plimbări, mese luate la restaurante cunoscute, viața de noapte a urbei, peripețiile la plecarea cu avionul către casă. Autorul continuă relatând cu frenezie despre poveștile de la Târgul de carte din Frankfurt, serile de lectură din Zurich și Duseldorf, întâlnirile cu prietenii, aventurile din plimbările cu bicicleta, ieșiri la restaurante sau prin parcuri precum și mici povești despre mesajele prietenilor de pe Facebook.
Întors acasă din peregrinările sale, autorul își continuă însemnările intrând într-o perioadă de ,,viață normală” în care mici evenimente ca furtul bicicletei, participarea la festivalul de la Timișoara, zile de vacanță petrecute în Malta și Egipt, cumpărarea unui bilet, o plimbare, cazarea la un hotel, o excursie, admirarea unui monument sau chiar o simplă rememorare a unei amintiri devin subiect pentru o serie de mici povestiri pe care autorul le tratează cu malițiozitate și umor. Odată cu debutul restricțiilor cauzate de Covid jurnalul intră într-o nouă etapă. Evenimentele care apar: izolarea, obligativitatea purtării măștii, respectarea distanțării sociale, discuțiile și poveștile pe net sau telefon, ,,întâlnirile“ cu soția prin casă sau cu vecinii pe terase, toate devin niște epopei în care umorul, imaginația și frenezia cu care sunt relatate ascund în spatele lor o simbolistică emoționantă pentru amatorii de literatură universală.
Înduioșătoare sunt paginile în care Jan Cornelius vorbește despre interacțiunile cu David, nepotul său de 5 ani, sau despre corespondența clasică purtată prin vetustele scrisori așternute pe hârtie cu mama sa aflată la un centru pentru persoane vârstnice.
Jan Cornelius își dovedește talentul și imaginația prin observațiile pe care le face asupra celor din jur sau ale lui însuși. Totul este motiv și subiect pentru o mică poveste tratată cu un umor și o autoironie de calitate. Iar unele dintre aprecierile prietenilor dau un motiv, speculat imediat de către autor, pentru noi povești și amintiri tratate cu o imaginație luxuriantă. A fost o plăcere să citesc cartea. Odată savurată fiecare poveste, după ce mă distram copios, îmi doream ca întâmplările să mai continue. O surpriză plăcută a fost și faptul că toate obiceiurile și întâmplările indiferent de țara în care se petrec sunt tratate în mod egal, fără părtinire, cu același amuzament și ironie. Utilizând cu măiestrie acest mod de exprimare, Jan Cornelius ne vorbește despre diferitele țări vizitate, dar mai ales despre România și Germania, evidențiind cu finețe și duioșie diferențele și asemănările culturale, istorice, umane, și ne plimbă aparent distrat prin lumea literaturii și a artei.
În concluzie, cartea lui Jan Cornelius este un regal de cultură, dar și un studiu de o profundă cunoaștere a naturii umane, toate aceste fiind asezonate cu un umor inconfundabil. Mărturisesc că i-am căutat pagina de Facebook și cu permisiunea autorului mi-ar plăcea și aș fi onorată să-i urmăresc postările. Dacă vreți o carte care să vă încânte și să vă amuze totodată citiți-l pe Jan Cornelius. Merită din plin efortul de a cumpăra cartea.
Comments
Leave A Reply
Your email address will not be published.