Eu, Dracula și John Lennon - Jan Cornelius
EU, DRACULA ȘI JOHN LENNON. Povestirile unui trăitor și uluit observator în România comunistă și mirificul Occident: un roman, scris melancolic și cu umor, despre Est, despre cum este privit Estul, despre absurdul cotidianului în perioada comunistă.
„Pe Jan Cornelius îl știam ca pe unul dintre cei mai înzestrați traducători de literatură. Când i-am citit cartea, am descoperit cu plăcere un autor melancolic și totodată plin de umor, care se apleacă asupra peisajului românesc cu atenție și tandrețe, dar și cu luciditatea și spiritul critic ale unui adevărat scriitor.” (Andrei Pleșu)
„Evrica! Acuma știu, în sfârșit, de ce Caragiale, Ionesco, Urmuz și Tristan Tzara au descris mai bine absurdul decât oricine pe lume – pentru că au trăit în România. Mi-am propus să mă întorc aici cel puțin o dată pe an, căci un lucru e sigur: în țara asta n-ai cum să te plictisești.” (fragment)
„Cel mai hilar roman al primăverii acesteia provine din Germania. Chiar dacă nu în întregime, căci pe jumătate autorul cărții aparține României. Jan Cornelius, scriitor și traducător, a fugit în 1977 din Banatul românesc, în țara din care strămoșii săi emigraseră odinioară în Germania. Împrejurările fugii sale sunt uluitoare, iar naratorul ne asigură că exact așa s-au întâmplat lucrurile. Vesticii sunt de părere că viața esticilor este un dezastru. Dar un dezastru stupid, afirmă teatrul absurd al lui Ionesco, ce-și are rădăcinile în România. Iar cehul Hrabal ne arată că viața în Est nu este, de fapt, un dezastru, ci o tragedie. Chiar mai mult decât atât: o comedie. Cornelius este un elev al lui Ionesco și Hrabal, chiar mai mult decât atât: al lui Hašek. Se știe că acesta a fost tatăl lui Švejk. În carte este vorba și despre lucruri amare: psihiatrie, Securitate. În final, rețeta lui Cornelius contra drumurilor fără ieșire și a dictatorilor este călăritul fără cal. Clovnescul. Asta ajută, atât în Est, cât și în Vest.” (Berliner Zeitung)
„În Absurdistan, când bate vântul, buzunarele sunt moriști, iar de plete se mândresc toți iobagii din filme, cu derogare. Stop cadru! Scena doi, dubla trei. Tot acolo, oamenii umblă normal – cine a mai pomenit?! –, nu cu susul în jos ca în cealaltă emisferă, iar rachiul se preface-n apă. Da, uneori, porcul zboară.
În anii ’70, John, aka Ringo, aka Jan Cornelius, a pășit peste granița Absurdistanului într-o mișcare ce mai spre Atlantic s-ar numi Spannung, «suspans»; la noi, o ascunsă calificare din nomenclatorul de meserii – «dincolo»; în fapt, o chestiune cotidiană de a descurca niznaiul – I can’t get no statisfaction.
O cafea «cu zaț, vă rog» la o terasă pariziană, în compania lui Hašek, Ionesco și Vișniec. Dar cum să bei din ceașcă cu incisivii lui Dracula?” (Alexandra Dumitrescu, redactor)
Chiar dacă temele sunt foarte serioase, Jan Cornelius te cucerește din prima datorită umorului și ironiei unice. Eu, Dracula și John Lennon este o carte excepțională, despre ieri și azi, despre Est și Vest, care se citește cu interes maxim și cu cea mai mare plăcere. Doar să aveți grijă unde o citiți, pentru că, oricât de serioase sunt temele, adeseori nu te poți abține și izbucnești în râs. (Mihail Vakulovski, scriitor)
„Jan Cornelius povestește cu o ironie mușcătoare, un umor rafinat și cu atâta talent și ușurință, încât lectura cărții devine o plăcere pentru un public larg.” (Frankfurter Rundschau)
„Fascinația deosebită a acestui roman aparte provine din amestecul dintre umorul disperat și realismul comic.” (www.faust-kultur.de)
