Confesiuni - Paul Cișmigiu
Întrebare
„Și merg prin viață, un călător ce tot învață,
De sus căutând mereu fărâmă de povață,
Pe buze stând cu‑aceeași veșnică‑ntrebare:
A fi sau a nu fi trecut prin lumea asta mare?”
Confesiuni - un volum de poezii despre emoții trăite în doi, despre suferință, aspirații, doruri, pierdere, descrise sincer într-o suavă stare de evocare.
„Citesc și eu câteva versuri din volum. Le citesc așa, agale, pe sărite. Încerc să prind firul ideilor, înlănțuire de sentimente, trăiri, mesajul cuvintelor așternute în paginile ce se răsfiră cumva sub degetele mele. Ooof, parcă n‑am destul timp, parcă nu‑i destulă respirație, parcă nu‑i destulă tihnă pentru a desface cu grijă tot miezul sensurilor ascunse dincolo de vorbe. Gândul îmi zboară la ale mele... mă simt într‑un fel vinovată. Dar, poate că nu. Versurile par rostite, parcă le‑aș spune pentru mine însămi. Parcă le‑aș murmura în taină. De fapt, cine mai știe... Poate că acesta este adevărul. Sau poate că ăsta‑i misterul, taina ascunsă cu delicatețe, ca într‑un joc: de‑a v‑ați ascunselea, dulce taină amăruie, liniștitoare. Poate că vorbele‑ideile‑versurile‑cuvintele curg așternute în înșiruirea lor tocmai ca o invitație la căutare. La introspecție? Cine știe? Putem afla oare? Poate... Citiți. Citiți și voi. Și vă veți răspunde.” (Maia Morgenstern)
