LANSARE DE CARTE BOOKFEST BUCUREŞTI - ADRIAN PETRU STEPAN

Adrian Petru Stepan (n. 1978 la Timișoara) a absolvit Colegiul Național Bănățean (1997), a urmat cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității de Vest (1997‑2001) și a studiat civilizația Europei Centrale în cadrul Fundației „A Treia Europă”. Lucrează de cincisprezece ani în consultanță, fiind specializat în drept fiscal și dreptul muncii. A susținut conferințe și cursuri pe teme juridice și a scris despre cultura și civilizația Orientului Mijlociu pentru Historia și Republica. În 2015 a publicat prima carte – ,,Fiecare zi e uimitoare”, iar în 2019, a apărut cel mai recent roman al său, inspirat de evenimentele Revoluției din 1989, ,,Ziua în care Dumnezeu a fost prin oraș”. Din 2020 este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara.

Orientul Mijlociu a exercitat dintotdeauna o fascinație aparte asupra europenilor: începând cu legiunile romane până la cruciați și, în sfârșit, la companiile petroliere, toți au căutat aici comori care ar fi trebuit să schimbe lumea noastră.

          De la Șeherezada la Osama bin Laden. Istoria palpitantă a Orientului Mijlociu propune o incursiune în istoria și credințele regiunii demnă de povestirile celor O mie și una de nopți. De obicei, afluxul de informații și evenimente transformă o carte bine documentată într-o lectură de multe ori anostă. Nu e cazul celei de față, care îmbină întâmplări reale, demne de filmele de aventuri, cu analiza geopolitică, destine de regi cu cele de teroriști celebri.

          Vă propunem o lectură captivantă, ușor și repede de parcurs, care va revela misterele unei lumi exotice, și care, în același timp, se dorește un ghid pentru deslușirea evenimentelor istoriei contemporane și a intențiilor părților beligerante ale prea multelor confruntări care au transformat regiunea într-una dintre zonele fierbinți ale planetei. (Adrian Christescu)

          Adrian Petru Stepan și în romanul Piața Romanilor pătrunde în culisele istoriei timișorene, pentru a (re)descoperi povești de altădată din cartiere și a le releva tainele.

Nu este prima dată când atenția scriitorului se îndreaptă asupra Fabricului, însă întotdeauna se simte prospețimea scriiturii, ca și dragostea pentru Timișoara, așa cum este ea, cu bune și cu rele.

          Dar nu este nici prima oară când întâlnim elemente orientale în romanele sale ori îmbinarea realului cu fantasticul.

În romanul de față este adusă la suprafață o întâmplare de demult, din 1935, când două gemene au dispărut, dispariție rămasă încă o enigmă și soldată cu plecarea din Timișoara a patru familii de yazidiți stabilite aici.

          Una dintre gemene avea să fie găsită, într-o expediție a copilăriei în subsolul unei case părăsite, de către narator, Nic, Attila și Paul, în anul 1993 [„Era o cameră destul de mare, iar în mijloc avea un fel de altar de piatră pe care se afla ceva. (...) O singură imagine cu acel altar mi s-a întipărit în minte: două chingi care ţineau oasele gleznelor lipite de piatră şi papucii aceia rotunzi, decupaţi, de fetiţă cuminte, dinăuntrul cărora se mai vedeau doar tarsienele uscate”].

În prezent, întâmplarea în cauză revine în actualitate prin încercarea lui Oscar Oppenheimer de a revendica palatul din strada Caragiale, acolo unde a fost descoperit cadavrul. Trecutul reînvie, iar naratorul află adevărata poveste a celor două gemene, mai bine zis legenda lor: yazidiții credeau că „... într-o respectabilă familie de credincioși se vor naște două fete gemene descendente directe ale Evei”, iar familia în care s-au născut două gemene blonde, total diferite de trăsăturile neamului lor, au încercat să își piardă urma în Europa, în Timișoara. (Daniel Luca)